A fost odată ca-n povești, o adolescentă pe nume Cristina.
Toată lumea o credea deșteaptă, frumoasă, o fată pe cinste.
Dar, în adâncul ei se află numai rahat, doar ea și terapeutul ei, pe care o cheamă Mintea Conștientă, știu asta.
Și care e povestea acestei misterioase Cristina?
Ei bine, aveți răbdare. Sunt sigură că voi aveți, dar a noastră puștoaică, din păcate, nu are răbdare.
Se satură repede, și le vrea pe toate repede.
Unde va ajunge, oare?
– Gata, nu mai fac nimic! Sunt epuizată, că atâtea am făcut azi.. nu ai idee, i se adresează ea Minții Conștiente. Sunt amândouă în bucătărie, iar Mintea gătește ceva bun pentru Cristina.
– Vai, sărăcuța de tine! Zice, pe un ton ironic, Mintea. Și ia spune-mi, câte dintre lucrurile astea atât de „multe” le-ai făcut ca lumea?
Cristina se încruntă, deodată.
Caută repede un răspuns.. doar ea e deșteaptă, trebuie să aibă mereu un răspuns la ea!
Dar se blochează, întrebarea i se pare prea dură, se supără și se uită în jos.
– Păi.. nimic, dacă stau să mă gândesc, răspunde ea, capitulând.
– Tare mult trebuie să trag de tine să spui adevărul! Zice terapeuta.
– Da, știu.. se smiorcăie ea.
– Nu mai spune că știi, pentru că atunci când spui asta, te minți pe tine, pe mine nu mă poți minți, să știi! Îi spune pe un ton clar Mintea Conștientă, care îi pune lui Cristina într-un bol o salată de crudități, care arată tare bine!
– Mulțumesc, și îmi pare rău, continuă ea cu minciunile, dar nu are cu cine.
– Cristina, tu nu te-ai săturat de minciunile tale? O ia prin surprindere Mintea, că lui Cristina îi cade furculița în bol.
Fața i se înroșește, devine nervoasă.
Ar vrea să-i zică vreo două, dar o doare și mai tare, pentru că Mintea are dreptate.
Ar vrea să fugă, să n-o mai vadă, să găsească altă soluție, pentru că ea poate.. ea e deșteaptă..
– Ba da! Răspunde fata, după un timp, amintindu-și unde e.
– Nu prea cred. Dacă te-ai fi săturat, ai fi făcut ceva! Constată Mintea și își pune și ea o porție de salată, apoi își împreunează mâinile și se roagă.
– … Cristina o privește cu admirație, apoi după ce termină Mintea rugăciunea îi spune: Păi fac.. adică, chiar dacă nu fac bine, măcar.. măcar fac ceva, nu?
– Încep să nu mai am răbdare cu tine.. îi ia Mintea bolul din față și îl pune în chiuvetă, apoi se așază din nou pe scaun și se uită lung la Cristina.
– „Dar cine te pune să ai? Dă-mi drumul, poate te vei elibera!” Îi vine să-i spună, dar în loc de asta, spune: Și cum pot să fac lucrurile ca lumea?
– Cristina, mă întrebi de fiecare dată asta, și faci un mic pas, iar apoi faci 2 înapoi! Nici măcar nu-ți dorești să te trezești! Îi spune ea, iar lui Cristina îi vine să plângă, i se umezesc ochii.
– M-am săturat de minciunile mele, de starea asta de prostie în care sunt de atâta vreme, vreau să mă trezesc! Acum Cristina plânge de-a dreptul.
– Dacă vrei să te trezești, trebuie să conștientizezi că e nevoie de muncă. Pentru viitorul tău trebuie să muncești, nu-ți vor lua mami și tati tot ce ai nevoie, stai liniștită! Dacă asta crezi, căderea ta va fi, poate, foarte gravă, îi explică Mintea Conștientă, în timp ce spală vasele. Apoi se șterge pe mâini și pleacă în sufragerie. Își ia laptopul în brațe și se apucă de lucrat.
„Cum, Doamne, poate lucra atât de mult?” se întreabă Cristina, care i se alătură pe canapea, uitându-se în gol.
– Mie îmi place ce fac, zice Mintea, parcă ghicindu-i gândurile lui Cristina. Sunt conștientă că trebuie să muncesc mult, dar îmi face plăcere. Pe tine nu te văd motivată în nimic.
– Păi nu sunt, recunoaște puștoaica, în sfârșit..
– Atunci anunță-mă când vrei să te trezești! Spune Mintea fără să-și ia privirea de la laptop.
– Dar vreau! Acum! Fac tot ce e nevoie! Spune adolescenta, disperată și cu ochii umflați de la plâns.
În acel moment, terapeuta se întoarce la ea și închide laptopul.
– Atunci, ascultă-mă, și îi stabilește un plan de activități, un program pentru transformare, stabilesc, întorc situațiile pe toate părțile, se consultă amândouă, între timp Mintea îi mai dă peste cap lui Cristina, fiindcă a vrut să fugă de câteva ori, iar într-un final, după o oră și un pic, sunt gata pregătirile.
– Asta este? Întreabă adolescenta, ca și cum ar fi ceva super simplu de făcut.
– Ha, de acum începe distracția! Râde terapeuta. Fuguța la somn, că mâine e zi mare!
În timp ce stă în pat și privește tavanul, Cristina se gândește „Ce poate fi așa greu? Sunt câteva activități de făcut, poate trebuie să depună puțin efort, dar nu în exces, fiindcă că nu merită.”
Și își lasă gândurile să zburde prin toate colțurile, bune și nebune, până ce adoarme.
Dimineața, se ridică dintr-odată din pat, crezând că a sunat alarma și nu a auzit-o.
Interesant, s-a trezit înaintea alarmei.
– Bună dimineața! O salută ea pe Mintea Conștientă, și vede că e pregătit micul dejun pe masă, iar din cănile cu ceai ies aburi aromați.
– Bună dimineața! Hai, mănâncă și nu uita că nu ai timp de pierdut! O ia tare Mintea, pentru că doar așa își poate mișca fundul ăla leneș.
Cristina își dă ochii peste cap, se pune la masă și își deschide Instagramul.
„Am eu timp de toate, că doar sunt deșteaptă și eficientă!”
– Ha, mă faci să râd, spune și se pune un individ dubios în fața ei, la masă.
– C..CINE EȘTI TU? Țipă Cristina, ridicându-se instant de la masă.
– Sunt Domnul Lene, încântat! Mintea Conștientă mi-a spus când e momentul să apar, dar nu mă așteptam așa de repede, chiar de dimineață! M-ai făcut să mă și trezesc mai repede, vai…
– Dar.. dar de ce ești aici? Nu, nu prea înțeleg ce se întâmplă, își încrucișează puștoaica brațele la piept.
– Lasă că vorbim despre asta mai încolo, ia zi-mi, ce mai e interesant pe insta? O păcălește domnul Lene pe Cristina, încât se duce o oră…
– Vai, că a trecut deja o oră, și eu încă sunt în bucătărie! Se trezește Cristina, văzând în fața ei farfuria și goală și cana de ceai goală.
Se ridică repede de la masă și se duce la programul ei.
„ Spală vasele.. așa, hai că le spăl repede acum; fă lista asta de cumpărături… of, că acuma e aglomerat, dar merg și le iau repede; tema la matematică.. ioi, aia e kilometrică, dar n-are nimic dacă mai sar un exercițiu..”
– Hai, hai, nu te stresa! Dacă vrei să le faci acum pe toate, nu vei reuși! Mai bine te relaxezi, mai fumezi o țigară cu mine și după te apuci, îi propune Domnul Lene, și îi zâmbește șmecherește.
– Poate e o idee bună! Deja simt că mă stresez! Îl ia ea de mână pe domnul Lene, îi place de el, pentru că nu e așa de dur precum Mintea Conștientă! Și uite, cu el are discuții interesante, el îi spune să nu se streseze, are grijă de ea.
În schimb, Mintea Conștientă îi dă peste cap, adolescentei nu-i place.
Fără să-și dea seama, mai trece o oră, cei doi ajungând să fumeze jumătate de pachet de țigări.
– Doamne! Nu înțeleg cum trece așa repede timpul! Se panichează adolescenta. Se uită la următorul lucru de pe listă „Respiră conștient”
Și respiră.
Închide ochii.
Trage adânc aer în piept, îl ține câteva secunde.
Apoi expiră și simte căldura aerului.
Când deschide ochii și îl vede în fața ei pe domnul Lene, se trezește.
– Aha! Tu ești obstacolul! De tine trebuie să trec! Minte dragă, să știi că m-am prins! Ha, sunt deșteaptă! Strigă puștoaica, entuziasmată.
Domnul Lene își pune pălăria pe cap, se încalță și se îndreaptă spre ușă.
Între timp apare și Mintea, din camera cealaltă și privirile celor doi se întâlnesc.
– Doamne, dar greu s-a mai prins puștoaica, ce-i mai place să lenevească! Râde domnul Lene și se uită la Minte. Noroc că mă plătești bine!
– Mai povestim, du-te acum, că știi că pe mine nu mă poți păcăli, îl ia terapeuta în brațe, și apoi îl lasă să plece.
– Ce s-a înt… ? Ce? Se încruntă puștoaica.
– Ai avut primul tău test, pe care hai să zicem că l-ai trecut, dar.. cu greu, că tare îți mai place să o lălăi! Dă din cap dezaprobator Mintea Conștientă.
– Bine, gata, că am treburi de rezolvat! Se întoarce adolescenta și într-o oră reușește să facă câteva activități, după care citește de pe listă „După ce duc un lucru până la capăt și-l fac cum trebuie, îmi ofer o recompensă”.
Stă și se gândește. Și-ar oferi o ciocolată, dar a învățat despre foamea emoțională și dacă s-ar învăța așa, ar deveni obeză, nu-i bine.
Ce să-și facă cadou, oare?
Și apoi bate la ușa Minții.
– Da? O primește Mintea.
– Vreau să-mi fac cadou o ședință de terapie.
– Bun venit în lumea celor care se transformă! O întâmpină, cu căldură, și o ia în brațe.
Din acea zi, Cristina realizează că lenea este o problemă gravă și e nevoie să se transforme.
Dar nici gând să cadă în extrema încât să ajungă la epuizare, nu își dorește asta.
Să își stabilească bine prioritățile și să știe ce vrea, asta își dorește.
Și, cel mai important, să respire conștient.
