Singura constantă din Univers este schimbarea

„Dacă pentru tine singura constantă este să te plângi și uiți că singura constantă din Univers este schimbarea, n-o să reușești nimic și o să-ți pui limite singură. ”
Pentru Delia singura constantă e să se plângă și să se victimizeze.
Să rămână în zona ei de confort, păcălindu-se că lucrurile decurg exact așa cum trebuie.
Iar atunci când o parte din ea se trezește, ego-ul apare și ea nu mai face nimic.
Există vreo salvare pentru această fată?
Se poate transforma?
Să ne transpunem puțin în Universul și mintea ei.
O zi normală decurge cam așa:
– Astăzi îmi propun să fac sport, să citesc și să învăț, începe ea. Ah, da, și să îmi fac temele pentru grupurile la care m-am înscris. Poate să mai fac o plimbare? Și să gătesc! Iar apoi, mai trebuie să fac și curățenie.
– Oprește-te! Îi spune mintea ei, care își dă seama că fata este haosul întruchipat. Pune-le în ordine, fă-ți programul pe ore.
– Ai dreptate! Asta o să mă ajute! Se entuziasmează Delia, însă înainte să își facă programul pe ore, își verifică telefonul și vede noile notificări de pe grupuri, așa că decide să se apuce de teme.
– N-o să iasă bi… începe mintea să spună, pentru că o cunoaște pe Delia și știe cât de zăpăcită poate fi.
– Acum nu-mi mai vine inspirația, voi citi puțin din cartea pe care o citesc acum, mă pasionează tare mult! Spune ea, cu voce tare, deși e singură în încăpere.
– Oare chiar nu mă bagă în seamă… continuă mintea, dar decide să o lase să-și facă de cap, va regreta ea mai târziu.
– Nu mă pot concentra, mi-a venit inspirația pentru temă, spune Delia și se așază la birou, degetele ei alunecând pe tastatură.
– Normal că nu te poți concentra… ai dormit vreo 10 ore, dar tu nu vrei să mă asculți… se frământă mintea, pentru că o vede pe Delia atât de instabilă, și știe că va ieși urât dacă nu face ceva, acum!
Însă Delia pierde timpul pe instagram, consumându-și și ultima doză de energie, fie ea cât de mică.
Știe că are de lucru pentru articolele pe care le scrie, dar nu găsește plăcere în asta.
Știe că e nevoie să-și disciplineze mintea pentru a mânca mai „curat”, dar preferă să se lase condusă de pofte și să-și umple golurile interioare prin mâncare.
Știe că poate fi puternică psihic, dar îi este lene.
Știe toate astea, și totuși nu face nimic!
– Drum bun spre nefericire! Spune șefa ei, care e foarte dezamăgită de ea.
– Nu înțeleg! Fac tot ce pot! Și nu mai înțeleg de ce aveți atâtea așteptări față de mine, fiindcă știți că oricum nu fac față și nu sunt descurcăreață, spune Delia, ținându-se de orgoliul ei nemăsurat.
– Tocmai de asta, fiindcă știu că poți, dar îți e lene! Și ești o puturoasă! Îi spune șefa ei, arătându-și supărarea.
– Nu înțelegeți că fiecare om lucrează în ritmul lui? Și că uneori am nevoie de mai mult timp? Întreabă Delia, care își ține respirația.
– Și nu crezi că te păcălești singură prin asta? Normal, e mult mai ușor să spui asta, decât să te apuci de treabă, își încrucișează ea brațele.
– Poate că mă păcălesc, dar nu văd rezolvare la problema asta. O țin așa de multe luni și nu cred că mai are vreun sens. Nimic din toate astea, spune fata, care la rândul ei își încrucișează brațele.
– Atunci n-o să mai ai parte de sprijinul meu. Voi fi nevoită să te exclud, fiindcă fac prea multe pentru tine, iar tu nici măcar bunul simț nu îl ai, spune șefa ei și se uită fix în ochii ei.
– Poft… vrea Delia să se revolte, însă lacrimile i-o iau pe dinainte, în șiraguri lungi, pe obraji.
– Tu crezi că ești suficientă cu tine. Atunci când ai o perioadă stabilă, gata, totul e bine și nu mai e nevoie să faci nimic. Crezi că așa funcționează viața? O întreabă șefa.
– Și atunci care e scopul vieții? De ce să fiu tot timpul într-o grabă și să fiu nefericită? Suspină Delia, făcând pe victima.
– Tu consideri că eu sunt nefericită? Sunt într-o grabă nemaivăzută zi de zi, dar asta mă ține prezentă, asta mă ajută să-mi îndeplinesc menirea pe acest Pământ, și dacă tu crezi că viața este despre a fi comod și a aștepta ca succesul și banii să vină la tine, drum bun spre nefericire, ți-o mai zic odată! O avertizează șefa ei, pregătindu-se să plece.
– Și atunci ce să fac? Cum să devin recunoscătoare? Își ridică fata capul, e într-un moment critic.
– Să muncești, cu spor și fără să faci lucrurile de mântuială, spune, într-un final șefa, după care părăsește biroul ei, lăsând-o să se uite în gol.
Delia stă nemișcată, nu mai poate nici să plângă, nici să se miște.
Își ia timp să asimileze tot ce a lovit-o.
– Bună ziua! Un pachet de țigări Marlboro verzi slim, vă rog, o regăsim pe Delia într-un supermarket.
– Face 20, te rog, spune vânzătoarea, plictisită.
– Mulțumesc, spune fata, lăsând banii pe tejghea. Nu a mai fumat de ceva vreme. Acum, se simte singură și fără ajutor. Se simte în pericol.
Dar apare mintea ei, care o întreabă:
– Chiar crezi că te va ajuta cu ceva țigara aia? Poate pe moment, dar gândește-te pe termen lung…
– Nu mă ajută deloc, ba chiar distruge tot ce am construit până acum.. suspină Delia.
– Și atunci? De ce nu te trezești? O întreabă mintea, calm.
– Pentru că nu mai are sens. Nu vezi? Șefa m-a făcut proastă! Ce rost mai are tot efortul? Spune ea, punându-se jos și începând să plângă, singură, în apartamentul ei.
– E timpul să te schimbi, Delia! Nu să tragi din țigară pe o muzică tristă, ca o depresivă! Îi spune mintea.
– Să mă schimb… să mă schimb… se dezmeticește Delia.
– Da, omule, să te schimbi! Să renunți la lene și să dai importanță doar lucrurilor neimportante! Ridică mintea tonul.
Delia nu mai stă pe gânduri.
Se ridică de jos, neștiind exact încotro să o ia, dar știind ce își dorește.
Își dorește să iasă din toată nefericirea în care a trăit până acum.
Așa că se pune la birou, și se uită în jurul ei.
Agenda în care urma să-și facă programul pe ore, e lăsată de-o parte.
Toate task-urile pe care și le-a propus, sunt abandonate.
Nu mai poate trăi așa!
Le dă la o parte și scrie, pe o foaie mare de hârtie:
„Program pentru transformare”, unde își face programul pe ore.
– Cum ai certitudinea că o să te ții de el? Întreabă mintea, care se uită lung la ea cum agață foaia de perete.
– Știu că dacă nu o să fac asta, voi ajunge mult mai rău decât mi-aș putea imagina. Și aici mă ajută orgoliul, pentru că nu vreau să fiu un nimeni în lumea asta. Vreau să fac un bine, îi explică ea.
Apoi se culcă, pentru că ochii i se închid de la timpul îndelungat pe care l-a petrecut plângând.
A doua zi, alarma sună la ora 6:30.
– Nu! Aș mai putea totuși să dorm puțin, nu e ca și cum n-aș fi productivă mai încolo… se milogește fata.
– Ți-ai propus să te schimbi! Apare mintea, care decide să devină aliatul ei, n-o poate lăsa de izbeliște.
– Dar… e prea devreme, n-o să fiu în stare să fac mai nimic așa de dimineață…
– Sus! Acum! Îi ordonă mintea.
– Te urăăăăăsc! Își bagă fata capul în pernă.
– Eu te iubesc, și-mi vei mulțumi mai încolo, îi zâmbește mintea.
– Ah! Se ridică ea dintr-odată, și bea un pahar mare de apă. Mai apoi, deschide larg geamul, să se trezească. Lasă frigul să o pătrundă, și își deschide ochii cu adevărat.
– Uită-te, e răsăritul! Constată mintea.
– Doamne… se uită fata lung, dându-și seama ce a ratat până acum trezindu-se doar la ore târzii. Sunt niște momente sublime!
– Hai, că n-ai timp de pierdut! O înghiontește mintea.
– Ai dreptate! Spune fata și se așază la birou, făcându-și agenda zilei. După asta, își prepară micul dejun, citește, meditează și face sport.
– Ei? Cum te simți? O întreabă mintea, după câteva ore în care a lăsat-o să-și facă treaba liniștită.
– E doar ora 12, și aproape mi-am terminat toate treburile! Spune ea, entuziasmată.
– Ce mai ai de făcut? Întreabă, curioasă, mintea.
– De scris niște articole… oftează Delia.
– De ce amâni? Se încruntă mintea.
– Fiindcă știu că nu sunt destul de bună și că articolele nu vor fi niciodată pe placul șefei mele, îi explică ea.
– De ce trebuie să le faci pentru altcineva? Le faci pentru tine, pentru vindecare și conștientizare. Le faci pentru că te vor ajuta în viitor, pentru că ai nevoie de ele în evoluția ta.
Delia respiră tot ce îi transmite mintea, iar apoi încep să-i curgă cuvintele din tastatură:
„Dacă pentru tine singura constantă este să te plângi și uiți că singura constantă din Univers este schimbarea, n-o să reușești nimic și o să-ți pui limite singură. ”