Invataturile psihologului sau schimbarile ce s-au produs in mine
Invataturile psihologului
In prima sedinta de psihoterapie, cu ajutorul psihologului, am inteles doar ca mintea omului nu „gandeste”, ci doar proceseaza imagini si emotii.
Intr-un cuvant, gandurile pe care uneori le avem, au legatura mai degraba cu ce declanseaza in noi o imagine sau un cuvant al celui din fata noastra, decat cu un proces de sine statator al mintii.
Am inteles ca mintea mea gandeste (proceseaza) tot ceea ce vede, aude si simte si le transforma in stari si actiuni.
A fost “wow”!
I-am dat nota maxima psihoterapeutului.
A fost greu sa inteleg lucrul acesta, dar am fost nevoit sa recunosc ca actionez de cele mai multe ori fara sa gandesc.
M-a durut sa constientizez ca actionez fara acea intelepciune pe care mereu mi-am dorit-o.
Si totusi am observat-o la persoanele deosebite din viata mea.
Acesta a fost inceputul. Dar ce inceput!
O sedinta, un inteles!
Si atunci, am pus in balanta si am masurat ce am eu de castigat din aceasta experienta noua.
Asa am continuat sa cresc.
Asa am descoperit o lume noua si asa am descoperit o persoana noua in mine, o persoana care dormea, care se lamenta, care cerea, care dorea.
M-am apropiat de mine si am descoperit ca ma apropii de oameni si ma deschid catre Dumnezeu.
Psihologul asta..!
In a noua sedinta am constientizat faptul ca eu sunt deconectat de la puterea mea interioara.
Am cedat-o tuturor pentru a fi acceptat, pentru a fi iubit, s.a.
Cum am aflat acest lucru?
In primul rand, am invatat sa respir.
Am invatat ca respiratia este energie, iar lipsa ei duce la contractii si tensiuni.
Intr-un cuvant, duce la frica.
Constientizare
Iar in momentul in care am devenit constient de respiratia mea, am devenit constient de puterea mea interioara (de alte posibilitati).
Asa am inceput sa „curg” odata cu viata, fara a mai insista acolo unde nu-i cazul (a se citi acolo unde e suferinta).
Am devenit constient de faptul ca atunci cand respir si stiu ca respir, sunt in corpul meu, sunt acasa!
Psihologul a respirat „odata” cu mine pana am invatat acest proces. Si desi pare usor, e greu. Stiu ce spun!
Din noua stare de prezenta am inceput sa observ:
Sa vad oameni care sunt gata sa ma ajute in momentele cele mai grele (genul acela de probleme la care nu gasesc solutii).
Am devenit constient ca Universul imi trimite, prin oameni, semnale care ma ajuta sa imi implinesc menirea.
Ce s-a petrecut cand am inceput sa fiu constient de corpul meu?
-am devenit constient de viata din interiorul corpului meu
-am inceput sa separ emotiile constient, am inceput sa devin Observatorul.
Invataturile psihologului
Amintiri din copilarie
Asa am inceput sa imi reamintesc de bunicul meu(si usor, usor sa imi recapat puterea).
Bunicul ne invata cand eram copii sa traim.
Asta este scopul nostru.
Si ne povestea, punandu-ne intrebari la sfarsitul fiecareia.
Ne povestea odata despre o vrabiuta si despre faptul ca nu moare pe iarna cea mai crunta. Cine cred eu ca are grija de ea?
Apoi ma intreba: ce s-ar intampla cu un fir de iarba daca si-ar face griji ca nu creste maine?
Asa am invatat sa pun intrebari atunci cand ceva ma depasea.
Eu de ce mi-as face griji, atata timp cat nu tine de mine?
Atata timp cat stiu ca exista Dumnezeu?
Asa am inceput sa inlocuiesc frica cu iubirea.
Asa am descoperit ca pentru a putea influenta pe cel de langa mine este nevoie sa il iubesc.
Pentru ca doar iubindu-l, Ura si Frica dispar, iar raul care ar putea sa mi-l faca se va intoarce inapoi la cel care l-a provocat.
Binecuvantez invataturile psihologului!
