Violenta si frica
Pana si zeii sunt vulnerabili.
Numai omul, in orgoliul sau nemasurat, crede ca poate fi perfect tot timpul.
Omul evita momentele de vulnerabilitate si sensibilitate, considerandu-le a fi momente de slabiciune.
Omul evita sa isi arate ranile, pentru a nu fi lovit si mai tare.
Violenta se naste din frica iar frica din teama de a nu pierde controlul.
Frica tine de imaginea pe care ne-am creat-o noi insine in ochii celorlalti si pe care nu vrem sa o pierdem.
Ce se intampla daca totusi alegem sa ne expunem?
Daca alegem sa ne aratam celor din jur asa cum suntem noi de fapt, uneori puternici, alteori slabi – demonstram in primul rand ca suntem umani si avem emotii.
Nimeni nu poate fi perfect tot timpul, nimeni nu-si poate mentine o masca in permanenta.
Pentru ca nu exista perfectiune.
A-ti mentine o masca in permanenta necesita foarte mult efort si o cantitate uriasa de energie, ceea ce face ca totul sa devina obositor.
Si stresant.
Este firesc si sanatos sa acceptam ca avem frici care ne dau tarcoale si ne fac vulnerabili.
Este in regula sa acceptam ca nu stim cum sa lucram cu ele. Important este sa consientizam acest lucru si sa dorim sa invatam sa lucram cu ele.
Maturitatea emotionala
Cand oamenii isi deschid inima au o frumusete, o candoare si o maturitate aparte.
Indiferent daca este barbat sau femeie.
Oamenii care se ascund mereu in spatele unei imagini, functii, etc, ascund de fapt frici, traume emotionale, frustrari.
Vulnerabilitatea inseamna deschidere.
Inseamna acceptare.
In momentul in care un om isi expune vulnerabilitatea, celalalt cu care comunica, se deschide la randul lui, emotional si relational.
Astfel, se produce o reactie chimica de acceptare si intelegere, care da nastere compasiunii si chiar spiritului de intr-ajutorare.
Vulnerabilitatea este o calitate a sufletului care declanseaza reactii in lant ce duc, in cele din urma, la vindecarea emotionala.
Vulnerabilitatea este si un act de curaj, in primul rand, si de putere personala intr-o lume in care masca de a fi „macho” este la moda.
Putini oameni aleg sa isi arate vulnerabilitatea si foarte multi aleg calea ego-ului.
De aici apar numeroasele conflicte interioare.
Ce legatura au toate acestea cu sexualitatea?
Uneori folosim sexualitatea pentru a ne ascunde, pentru a fugi de noi insine, pentru a ne refugia.
Chiar si pentru cateva clipe, a fugi de noi insine intr-o lume in care nu trebuie sa fim constienti de partea de umbra din noi, care uneori ne devoreaza pe dinauntru, ne face sa ne imaginam ca suntem altfel.
Ca sunt puternic.
Dar fricile, umbra si tot ce se naste din ele, se intorc, oricat de mult am fugi.
Iar integritatea noastra ne cere la un moment dat sa le intalnim, sa dam ochii cu ele, chiar de-ar fi sa ne faca bucati.
Acest razboi cu noi insine trebuie sa ajunga la un sfarsit. Nu mai putem lasa ca fricile, violenta si fuga de noi insine sa ne conduca viata si sa hotarasca cine suntem.
Intr-adevar, exista in noi o parte de umbra, dar exista si o parte de iubire, de constiinta, de discernamant, de determinare.
Putem deveni constienti de ambele dimensiuni interioare si putem transforma umbra in lumina.
Ne nastem cu aceasta putere, trebuie doar sa o gasim si sa o folosim.
Ceea ce avem de facut este sa ne constientizam nevoile si de a lucra cu noi insine pentru a ne recapata puterea.
De a avea curajul de a fi noi insine.
Daca iti place articolul „Sexualitatea, violenta si frica” ne poti contacta la psiholog bucuresti
