O zi din viata unei adolescente

Astăzi mă simt echilibrată și împăcată cu mine. Într-adevăr. Chiar așa mă simt!!!
-Sunt foarte entuziasmată!!
Încerc să-mi dau seama ce a declanșat starea asta de echilibru, ce acțiune sau ce gând, să știu să-l amplific de o mie de ori!!! 
De dimineață mi-am dat nota 4, deoarece m-am simțit foarte vinovată pentru că nu am mers la test la chimie. Am făcut o baie fierbinte, să mă calmez, am făcut curat, mi-am făcut de mâncare, am ascultat muzică, mi-am pus în plan să recapitulez câte ceva, însă nu am reușit.
Așadar am chemat o colegă la mine, care nu a mers nici ea la test și ne aflăm în aceeași situație, adică foarte în urmă cu școala.
Ea e măcar pe stilul acela care nu se stresează deloc, pentru că fie că recuperează sau nu, ei îi e totuna.
Eu sunt genul acela care se victimizează, se consumă maxim, și tot nu recuperează și nu iese nimic bun.
Un doi a trecut timpul, și la școală, imediat ce am ajuns, au sărit colegii pe noi, cei care nu au mers la test (au fost mai mulți care nu au mers), zicându-ne că profa ne va da un test mult mai complicat și să ne așteptăm la ce e mai rău, pt că am enervat-o foarte tare.
Instant, mi-am indus o stare foarte negativă, o stare de frică, combinată cu regret, combinată cu furie.
Apoi am avut germană, română, engleză și istorie, unde mi-a plăcut extrem de mult, m-am simțit în elementul meu, la română am fost activă și, spre surprinderea mea, cu simțul umorului ( nu m-am considerat niciodată o persoană amuzantă ).
Diriginta mea este de limba română, și am vrut să vorbesc cu ea despre transfer, iar ea mi-a propus să ieșim într-o zi, pentru a putea vorbi ca lumea. Am fost plăcut suprinsă. Abia aștept! După aceea am avut engleză, unde, recunosc, am iar mari frici, pentru că nu am bazele puse și greșesc mai mereu, la lucrurile cele mai simple.
Nu prea știu cum să procedez, ar trebui să muncesc în plus și aici.
Am o stare tensionată mereu când ne pune să vorbim sau să rezolvăm niște exerciții pe loc, iar eu nu am habar.
Sunt foarte anxioasă în acele momente.
La istorie am ascultat cu mare atenție, încercând să fiu activă, dar blocată de cunoștințele mele prea puține legate de istorie.
După oră am întrebat-o pe doamna profesoară dacă e foarte mult de recuperat dacă m-aș transfera.
Mi-a spus că la bac intră doar materia de a 12-a, și că m-aș adapta ușor, dar la început ar fi mai greu. Am fost liniștită că i-am cerut sfatul și m-a ajutat cu plăcere.
După școală am avut ceva treburi de rezolvat, am mers după un colet de la Oriflame la sediu, am mers la un magazin de încălțăminte să mă orientez de ceva pentru anotimpul rece, apoi am ieșit cu colega mea de bancă, care azi împlinește 18 ani, iar aseară i-am făcut o surpriză.
Împreună cu gașca, i-am pregătit o vânătoare de comori, în cele mai reprezentative locuri ale noastre, iar apoi am așteptat-o toți acasă la ea.
A fost atât de emoționată și fericită, încât am avut grijă să capturez momentul și să-l păstrez acolo, în mintiucă.
Am râs, am împărtășit amintiri, povești, am mâncat tort și ne-am bucurat de fiecare clipă. Cred că experiența aceasta mi-a dat un boost de energie pozitivă.
Așa că am scos-o pe Ana la o prăjitură, la localul nostru preferat. Ne-am bucurat amândouă că am petrecut timp prețios împreună.
După masă a venit proprietarul să monteze noua mobilă în bucătărie, m-am bucurat tare mult.
Între timp, am reușit să-mi fac tema la mate, să citesc puțin, să mă ocup de Oriflame și să scriu în Agenda Vindecării.
Sunt curioasă dacă am fost destul de specifică.
Câteodată mă întreb „oare unele lucruri nu-mi ies pentru că scopurile nu sunt măsurabile”?
-Sau pentru că nu înseamnă prea mult pentru mine?
Oricum ar fi, agenda m-a ajutat foarte bine să o iau într-o direcție, să mă liniștesc și să iau totul exact așa cum vine.
S-a lăsat seara și a venit tatăl meu după mine. Tot drumul mi-a povestit despre cât de stresat e la lucru, cât de multe face și nimic nu-i bine, că „toate trebuie făcute și nu are cine să le facă” , „nu am cum să nu fiu stresat când văd că nimeni nu se ocupă, eu trebuie să le rezolv pe toate”.
M-a umplut de energie negativă și mi-am dat seama că sunt exact ca tatăl meu. Fac până la epuizare. Mă forțez, nu mai știu de mine și tot continui, nu știu când să fac un pas în spate, să privesc puțin lucrurile, și apoi să continui.
NUuu… Dă-i tot în față, că dacă dai puțin în spate, rămâi în urmă și nu iese bine.
-Of, mentalitatea asta. Cum să rezolv situația asta?
În pofida faptului că au fost mai multe circumstanțe care să îmi inducă o stare negativă, le-am respins și acum mă simt tare bine și destul de detașată, pot zice.
Asta pentru că am făcut ce mi-a plăcut azi. Așa că închei ziua cu nota 9.
 Cea mai mare notă pe care mi-am dat-o până acum, dar chiar așa mă simt. YAY!!!