Si tu esti o victima?
Fac pe victima.
Fac pe victima din primele zile in care am devenit constienta ca pot sa obtin ceva.
Ca acesta este modelul pe care l-am ales, fiind cel mai aproape de mine.
Am ales acest model de a-mi trai viata ca victima datorita faptului ca l-am observat foarte des in jurul meu.
Cine stie?! Mi-a placut sa joc rolul de victima – ca si copil, ca adolescent, si de ce nu, ca adult.
Pentru ca de fiecare data cand jucam rolul de victima, procentul pentru a obtine ceea ce-mi doream era mai mare decat in oricare alta varianta, respectiv ca agresor sau ca salvator.
Si atat de bine mi-am invatat rolul de victima incat in timp am devenit o victima.
Cand am gasit un psiholog in Bucuresti, am facut primul pas catre mine si am inteles ca cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu.
Dezvoltarea personala m-a facut sa renunt la victimizare.
E clar faptul ca nu sunt inteleasa, ca nu pot sa fac anumite lucruri.
Pentru ca eu sunt asemeni unui diamant pe care cei din jur nu-l percep.
Ca inteligenta mea este deasupra celorlalti si ca nu sunt acceptata datorita acestui fapt.
Toate motivele din lume, mai mult sau mai putin obiective, le-am atarnat pe partea balantei care sa ma mentina in rolul de victima si sa-mi aduca confirmarea ca ceea ce fac este bine.
Si asa au trecut anii. Au trecut anii si m-am trezit, adult fiind, intr-un grup de dezvoltare personala.
Si in acest grup de dezvoltare personala am auzit pentru prima data despre cele trei aspecte pe care fiecare om le manifesta, uneori simultan chiar: de victima, de agresor si de salvator.
Si fiecare din cei care traiesc inca viata altora, trec atat de usor de la un aspect la celalalt incat, la sfarsitul actiunii, ei sa poata sa-si confirme, pe pozitiv sau pe negativ, ceea ce isi doresc si ceea ce este important pentru ei.
Altfel spus, daca eu vreau sa ma vad pe mine intr-o lumina alba, voi face in asa fel incat, la sfarsit, lumina sa fie alba.
Psihologul, intrebarile si transformarea
Daca vreau in schimb sa ma transform cu adevarat si sa incep procesul de dezvoltare, lucrurile se schimba.
Se schimba pentru ca eu devin constienta de fiecare moment.La inceput cu ajutorul unui psiholog din Bucuresti.
La inceput, poate un minut.
Apoi, cateva minute..
Dupa o zi pot ajunge la un timp mai indelungat, de cateva zeci de minute sau chiar o ora, in care pot fi atenta la ce se intampla in corpul meu.
Altfel spus, daca eu nu am grija de corpul meu in care eu voi locui toata viata, ce pretentii pot avea de la cei din afara mea, care spun ceva si ma deranjeaza?
Deci, altfel spus, totul depinde de mine. Ca aleg sa fiu victima, agresor sau salvator, trebuie sa stiu in permanenta de ce actionez asa.
Ce se ascunde in spatele acestui aspect pe care aleg sa il manifest?
Care sunt fricile mele care se ascund acolo?
Depresia este unul din motivele acestei treceri insesizabile de la un aspect la altul, precum si anxietatea si multe alte tulburari.
Ceea ce face un om constient este ca incepe sa se obiectiveze si, in loc sa iasa in afara si sa judece si sa arate cu degetul la cel din fata lui, incepe sa se priveasca pe sine.
Sa-ti puna intrebari:
Ce am eu de invatat aici?
Cu ce am gresit?
Ce-as putea sa fac altfel data viitoare?
Am luat toate aceste intrebari cu mine la psiholog. Nu reuseam sa gasesc un raspuns multumitor de una singura.
Psihologul m-a ajutat sa parcurg toate etapele cu rabdare, sa inteleg ce se petrece in interiorul meu si cum se produce transformarea.
Am renuntat sa mai fiu victima.
Daca iti place articolul „Victima si psihologul” ne poti contacta la psiholog bucuresti
