Aspectele ce tradeaza relatia hiperprotectoare
Necesitatea anumitor deprinderi in primii ani de viata.
Cei mai multi dintre parinti tind sa faca tot ceea ce este posibil pentru a le asigura copiilor o crestere sanatoasa si fericita.
Nu intotdeauna insa ceea ce doresc pentru copilul lor se implineste.
Si asta deoarece ca parinte este normal sa faci greseli, chiar daca intentia este pozitiva.
Altfel spus acestia pot constientiza anumite greseli ce isi pot gasi rezolvarea doar cu ajutorul psihoterapeutului.
Din nefericire, unii parinti ajung sa depaseasca granita unor greseli accidentale, devenind parte din categoria parintilor toxici.
Indiferent daca un parinte este toxic sau nu, exista unele modele comportamentale care pot cauza multe pagube emotionale celui mic.
Astfel copilul ajunge sa resimta aceste efecte si la maturitate, implicandu-se in relatii nepotrivite.
Lipsa afectiunii
Lipsa unei afectiuni materne sau paterne sau a validarii sentimentelor pe durata copilariei influenteaza destul de mult modul in care viitorul adult se va raporta la relatiile interumane.
Maniera in care un parinte interactioneaza cu al sau copil in primii ani de viata poate face diferenta a ceea ce va deveni:
-un adult cu incredere in sine, capabil sa isi rezolve propriile probleme
– o persoana timorata, careia ii va fi dificil sa isi atinga potentialul, din cauza incarcaturii emotionale negative pe care a acumulat-o.
Libertatea copilului in paralel cu grija parintelui
Odata cu cresterea si mai ales cu mersul biped, fiecare copil va tinde sa exploreze un univers nou.
Acest univers nou se afla dincolo de ceea ce i s-a prezentat pana atunci.
Fiind un teren nedescoperit, el va solicita frecvent aprobarea din partea mamei.
Prin tot ceea ce inseamna limbaj nonverbal si paraverbal, comportament, gestica sau cuvinte, parintele va incuraja sau descuraja orice initiativa.
Inceperea scolii si formarea unui anturaj va marca momentul in care cel mic isi va dori tot mai multa libertate.
Aici apare pericolul de a deveni un parinte sufocant.
Cativa indicatori ai relatiei toxice
Exista suficiente indicii care ti-ar putea arata faptul ca ai tendinta de a deveni un parinte care ofera o grija mai mult decat necesara, toxica uneori.
Constientizarea acestui fapt nu va conduce, implicit si la o schimbare.
De cele mai multe ori este dificil sa ai o alta atitudine intr-o maniera atat de brusca si de radicala.
Ajutorul de specialitate venit din partea unui psiholog specializat in parenting este calea cea mai indicata in gestionarea unei situatii de acest fel.
Consilierea trebuie sa aiba loc atat pentru tine, in calitate de parinte, cat si pentru copil, care poate prezenta un atasament mult prea ridicat sau chiar o trauma cu privire la acest aspect.
Inainte de toate, este important de aflat care sunt principalele semne care ilustreaza faptul ca esti un parinte hiperprotectiv.
Preventia exagerata
De pilda, atunci cand inainte de a pleca intr-o excursie sau oriunde altundeva, ai tendinta de a-l pregati cu nenumarate sfaturi si indicatii.
Mai ales cand ii spui ca nu poti fi linistit/a daca nu stii ce face.
Aceasta sugereaza faptul ca deja se poate vorbi de tendinta care produce o relatie sufocanta cu cel mic.
Telefoane repetate
Fara niciun motiv rational, incepi sa nu mai ai incredere si sa te asiguri de faptul ca el va face totul conform regulilor discutate.
Trebuie avut in vedere faptul ca orice copil sau adolescent traverseaza anumite perioade in care isi formeaza personalitatea.
El incepe sa isi managerieze propriile trairi si conflicte interioare.
In astfel de momente, nevoia de a cunoaste si alte perspective decat cele impuse de parinti il pot ajuta pentru a afla cine doreste sa fie.
Control sporit
Daca pe langa aceste doua aspecte, intervine si controlul exagerat, este evident faptul ca nu ai o relatie corecta cu cel mic si este cazul sa iei anumite masuri in vederea schimbarii acestei directii.
Interogatoriu si pedepse
acest lucru are loc atunci cand tu, in calitate de parinte, devii suspicios.
Suspicios cu privire la activitatile sale si insisti cu prea multe intrebari pentru a afla daca ascunde ceva.
Ideea este ca fiecare copil care are incredere in parintele sau ii va povesti totul fara probleme.
Atunci cand intervin interdictiile, ridicarea tonului, critica injusta, copilul va avea tendinta sa se inchida si chiar sa se ascunda.
Lipsa incurajarii de a fi autoimun
Incepand cu primii ani de viata, fiecare copil trebuie sa isi insuseasca anumite deprinderi care ii vor fi necesare in viata.
Asa unii parinti, involuntar, se implica exagerat de mult in anumite aspecte:
– isi imbraca sau incalta copilul la o varsta la care nu mai este necesar
-raspunde la intrebari in locul copilului
– ii da indicatii legate de ce sa faca, cum sa faca, de ce sa faca
Controlul exagerat din partea parintelui poate fi si una din cauzele ce stau la baza conflictelor dintre generatii.
Centrul nostru psihologic Violeta Popa, specializat in probleme de relationare si comunicare in familie, iti sta la dispozitie cu servicii de consiliere psihologica pentru tine si pentru cel mic, in vederea imbunatatirii si chiar perfectionarii legaturii parinte-copil.
Daca iti place articolul „Relatia hiperprotectoare parinte- copil„ ne poti contacta la psiholog bucuresti
