Psihologul ca oglinda
De fiecare data cand un client intra in cabinetul meu, ma uit la el si stiu ca el vede in mine speranta.
Eu sunt oglinda lui in acel moment.
Zambesc, ma asez in fotoliu si astept ca el sa vorbeasca.
Daca n-o face el, o fac eu, din privire. Si intr-o zi, dupa ce s-a asezat pe scaun, mi-am dat seama ca femeia aceia era blocata.
Nu putea sa vorbeasca pentru ca-n mintea ei erau atatea ganduri, iar ea nu stia pe care sa-l aleaga pentru a-i da viata.
M-am asezat pe scaun in fata ei si am privit cu acceptare. In tacere. Cand ma apropiam de ea, avea un usor tremur, iar cand ma-ndepartam, tremurul se estompa.
Etapele tranformarii
Asa a trecut prima sedinta, fara sa vorbim, pentru ca neraspunzandu-mi la nicio intrebare, am acceptat acest joc.
Stiam ce se afla dincolo de aceasta tacere prelungita.
Stiam ca va veni vremea cand va putea si-si va dori sa vorbeasca.
In urmatoarele sedinte, a inceput sa spuna, odata o fraza, altadata am reusit sa o fac sa rada.
Erau ca niste mici victorii care ma duceau cu mintea la o pasare eliberata din colivie dupa mult timp si care, chiar cu usa deschisa, nu mai reusea sa zboare.
Intensitatea trairilor i se citea pe fata.
Singurul lucru pe care-l faceam de fiecare data era sa-i confirm ca poate sa faca ceea ce-si doreste.
La sfarsitul sedintei, de fiecare data, venea si o lua sotul ei, caruia ii povestea ce s-a intamplat si daca dorea sa ne mai vedem. Acesta imi spunea ca ea ii povestea ca se simte bine la mine.
Totul era un mister pe care urmaream sa-l deslusesc.
Dorinta mea de a descoperi ce se afla dincolo de aceasta tacere prelungita m-a condus catre a-i face o propunere in urmatoarea sedinta, aceea de a sta in tacere si a medita impreuna cu starea de non-minte.
Prima etapa
Surpriza mare a fost cand, in timpul meditatiei, a inceput sa planga. Am lasat-o sa planga pana cand s-a oprit de la sine.
Si a inceput sa vorbeasca.
Daca iti place articolul „Psihologul ca alter ego” ne poti contacta la psiholog bucuresti
