Psiholog Ilfov

Psiholog Ilfov – Violeta Popa

Micul Ego, numit Cătălina, este supus unor provocări bine intenționate, menite a-i modela personalitatea și a se dezvolta.
Dar Micul Ego nu știe că, de fapt, cu cât se dezvoltă, cu atât căderea e una mai adâncă și mai profundă.
El crede că, odată ce acumulează mai multe experiențe, mai multe lecții de viață, viața devine mai ușoară, nicidecum mai grea.
Dar el trăiește în bula lui confortabilă, în care el e buricul pământului și e cel mai important, trebuie să i se facă toate poftele, altfel face urât.
El crede că viața lui așa trebuie să fie: să facă doar ce-i place, și să evite să investească timp și efort în lucrurile cu adevărat importante.
Dar asta se schimbă într-o zi, când se trezește la ora de biologie.
– Uitați-vă, copii, și vedeți tot organismul acesta ca pe un tot unitar. Gândiți-vă la neuroni cum fac ședințe între ei, și decid cum să funcționeze organismul, nu vedeți cât e de fascinant? Întreabă profesoara de biologie.
– * tăcere *, micul Ego e înfricoșat, nu poate să o asculte și să se bucure, pentru că se gândește că el nu știe mai nimic legat de biologie, și că în următoarea secundă doamna profesoară îl va lua la rost.
– Iar acum, sistemul nervos simpatic și parasimpatic. Doar știți că simpaticul reacționează în situații extreme, neobișnuite, iar parasimpaticul în condiții obișnuite, când organismul e relaxat. Haideți să vedem efectele! Zice entuziasmată profesoara.
– Nu,nu,nu, acum o să mă pună și nu o să știu, spune micul Ego în șoaptă, să nu-l audă nimeni. În loc să fie detașat, să privească cu entuziasm această oră, el este crispat, pentru că urmează să i se pună niște întrebări, și el din start crede că nu știe să răspundă, profesoara îl îngrozește.
– Maria, hai să vedem, ce părere ai de glandele sudoripare? Cum acționează simpaticul și parasimpaticul? Întreabă profa.
– Ăăă, păi… simpaticul acționează în condiții neobișnuite, prin urmare… ăăă, … cred că, stimulează.. secreția? Iar parasimpaticul stimulează secreția la nivel pal… palmar. Se bâlbâie Maria.
– Voi nu știți să duceți o propoziție cursiv, până la capăt, ce, sunteți clasa a 5-a? Se răstește profa la elevi.
– Ooooof, suspină micul Ego. Asta e replica ei oră de oră, îl face să se simtă ca un ratat.
Și în acel moment, micul Ego are o mică revelație.
De ce trebuie să se lase influențat de vorbele profesoarei răutăcioase?
Asta e dovadă că îi oglindește o frică înterioară.
Dar despre ce frică e vorba?
Exact, prietena lui cea mai bună, frica de eșec.
– Cătălina, hai să vedem!
– Da! Spune micul Ego, panicat, începe să-i transpire palmele, că tot vorbeam de glandele sudoripare la sistemul nervos parasimpatic.
– Spune-mi, ce părere ai, cordul este corelat cu plămânii?
– Da, încercând să pară stăpân pe el.
– BINE, DAR DE CE? Se aprinde.
– Ăăă..
– Păi ăăă, se vede că nu știți nimic. PĂI NU VEZI CĂ SE COMPLETEAZĂ UNA PE ALTA PENTRU RESPIRAȚIA UȘOARĂ? La simpatic crește efectul stimulării, iar la parasimpatic scade, ce e așa de greu de înțeles?
– Ba da… ăăă… văd…
– Și de ce e așa?
– Pentru că.. în situațiile extreme ( cum e micul Ego acum, dar nu poate să arate asta), simpaticul crește frecvența, conducerea și forța de contracție, iar parasimpaticul le scade, pentru că suntem relaxați.
– Așa, și la plămâni, la glandele mucoase, de ce simpaticul inhibă secreția??
– Pentru că … ăăă, … atunci când suntem într-o circumstanță provocatoare, avem nevoie să respirăm mai ușor, avem nevoie de oxigen, și atunci se blochează tubul la glandele mucoase, ca să respirăm ușor.
– Atât de greu e? Doamne, Iisuse, că mor cu zile!
Micul Ego o urăște pe doamna profesoară de biologie, și în același timp o respectă într-un mod nemaipomenit, pentru că îi relevă niște incertitudini interioare, și anume că trebuie să depună un efort, trebuie să știe ce vrea și să muncească temeinic pentru acel lucru.
Acesta este cel mai mare defect al micului Ego.
El le vrea pe toate repede.
De aceea îi place să piardă vremea pe rețelele de socializare ( în care oricum nu face nimic productiv, doar el se minte că face și sfârșește în anxietate, comparându-se cu ceilalți ) și nu are răbdare cu absolut nimic.
Vrea totul repede, ca să îi ofere satisfacție pe moment, e dependent de asta.
Apare Marele Ego, acesta fiind mama micului Ego, Raluca.
Marele Ego se uită cum plânge micul Ego, că el nu poate, că nu știe, că nu mai vrea.

Psiholog Ilfov

– Cătălina, știi că în viața asta nu poți să faci strict doar ce-ți place. Trebuie să mai și muncești, uite, tu vrei la facultatea de psihologie, tu crezi că acolo o să fie totul roz, că n-o să ai prea mult de învățat?
– … nici gând, mi-a arătat o tipă câte cărți are de învățat, ale mele sunt 0. Dar, dacă nu mai fac ce-mi place, intru iar în depresie!
– Vezi ce negativă ești? De ce te lași să cazi în latura negativă?
– Pentru că așa mă simt. Dacă îmi reprim sentimentele, ajung de unde am plecat, din rahat. Toată viața mea am făcut asta, am reprimat, am reprimat, am reprimat!
– Bine, te înțeleg. Dar gândește-te puțin, că toate lucrurile astea te ajută, biologia te ajută foarte mult, doar nu ești obișnuită să depui efort.
– Nu pot învăța, mami! Nu înțeleg de ce! Citesc, scriu, subliniez, dar NIMIC nu se lipește! Am memoria stricată!
– *râde* cum să ai memoria stricată? Nu e stricată, doar că nu repeți..
– Dar cum pot repeta la atâtea? Sunt prea multe, nu mai fac față..
– De ce te victimizezi?
– Pentru că… sunt o victimă, aparent..
– Și nu te saturi?
– Vreau să dau înapoi, vreau să merg în zona mea de confort, unde fac Oriflame, pun anunțuri toată ziua, recrutez, mă uit prin cataloage,.. STAI. Oriflame-ul mă trage, cumva, în jos?
– Nu știu…
– Totuși, nu cred, doar că îmi distrage atenția de la lucrurile de elev care ar trebui să fie prioritare, dar mie nu îmi place școala, pur și simplu.
– Cătălina, obișnuiește-te că nu vei scăpa niciodată de suferință.
– Asta înseamnă că.. nu o să scap niciodată de psoriazis?
– Știi că sunt persoane care au mult mai grav, tu le ții sub control..
– Nu asta am întrebat..
– Hai să ne întoarcem la ale noastre! Vreau să te ajut, să vedem cum putem face aici, hai, că te ascult!
Marele Ego a devenit aliatul micului Ego, și îl ajută să conștientizeze că e vremea să depună eforturi adevărate, să ia anumite responsabilități și să renunțe la victimizare.
Când va veni bătălia dintre micul Ego și doamna profesoară de biologie, el va fi pregătit.
Va tremura, da.
Se va crispa, da.
Dar va trece prin asta cu bine, și își va da seama că poate privi toată situația într-un mod atât de amuzant, exact cum privesc eu în acest moment toată situația.
Așa că merge la următoarea oră de biologie:
– Astăzi vom începe Sistemul Osos, copii. Deschideți la pagina 122. Ioana, începe să citești!
– Dezvoltarea oaselor începe prin procesul de osteogeneză…
– „oare ce înseamnă osteogeneză” se întreabă Micul Ego, dar îi este rușine să întrebe.
– Ce înseamnă osteogeneză, copii?
– …
– Nu-mi vine să cred că nu știți asta!
– …
– Cătălina, ce înseamnă osteogeneză?
– … Micul Ego tace, cu privirea plecată în jos. I-a fost frică să nu îl întrebe pe el, fiindcă îi este frică să greșească.
– Data viitoare vă dau 2 când nu știți! Osteogeneza înseamnă transformarea țesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului în scheletul osos al adultului!
– „de unde era să știu asta?”
– Continuă să citești, Ioana!
– Osificarea desmală dă naștere oaselor bolții cutiei craniene, parțial claviculelor, și mandibulei.
– „nu înțeleg nimic” gândește Micul Ego.
– Ați înțeles?
– …
– „nu am înțeles! Vreau să întreb, vreau să mă lămuresc, dar… îmi e frică să nu mă fac de rușine în fața tuturor!”
– Nu vă dă nimeni în cap atunci când întrebați ce n-ați înțeles!”
– …
– „spune tot ea care ne dă nota 2 atunci când nu știm… ce să mai înțeleg?”
– Doamna profesoară, eu n-am înțeles ce face osificarea desmală, spune Ioana.
– Păi, uite, Ioana, osificarea asta mai crește în grosime și oasele lungi pe seama periostului.
– „wow! Chiar e atât de ușor să pui o întrebare?”
– Am înțeles, răspunde Ioana.
– Am și eu o întrebare! Își face curaj Micul Ego. Ce este acela un periost?
– Doamne, Cătălina! Trebuia să știi asta încă de pe clasa a 7-a! Clasa, ajutați-o!
– „ăăă, nu, nu, nu! De ce am pus întrebarea? Acum toată lumea mă crede o ratată!”
– Un țesut fibros care învelește osul, răspunde o colegă.
– Mm.. mulțumesc! Reușește Cătălina să schițeze un zâmbet, dar înăuntrul ei este vraiște.
Ajunge acasă, și lucrurile se limpezesc puțin.
Până la urmă, de ce îi pasă de ceea ce cred ceilalți despre ea?
Tocmai de aia! Fiindcă ea nu știe cine este, și se lasă modelată de cei din jurul ei.
E timpul să se dezvolte și să accepte că, cu cât se dezvoltă, cu atât căderea e mai dură, dar tocmai asta e frumusețea vieții.