Psiholog copii Ilfov
Psiholog copii Ilfov – Ajută-mă mama, ajută-mă tata!
-Vreau să mor sau să trăiesc!
-Alina, spune-mi ce vrei să faci cu viață ta. Ți-am dat tot ce am considerat că e mai bun pentru tine, te-am susținut în visele tale. M-am săturat de ieșirile tale, de privirile dezprobatoare ale prietenilor noștri care își închipuie că nu știm să vă educăm, că va permitem mult mai mult decât este cazul. Ce nu îți mai convine de data asta?
-De ce nu poți fi și tu un copil normal că ceilalți? De ce trebuie mereu să fii deosebită?
-Nu înțelegi că am ajuns sa urăsc viață asta cu zâmbetele voastre artificiale și automatismele pe care mi le impuneți permanent?
Vocea Andradei crește odată cu imaginea schimbatoarea a tatălui care se metamorfozează din moment în moment într-un soldat care își ține pavăza în față. Nimic nu trece dincolo de ea. Fața lui e a unei mășți fără emoții. Pare că și când n-ar vedea-o și n-ar auzi-o ce spune.
-Va urăsc pe voi și mă urăsc pe mine. Nu știu ce înseamnă viață cu adevărat, nu știu ce-i bucuria pe care rareori o mai văd pe chipul unui copil…doar schimonoselile de-o parte și de altă a oricărui dialog. Copii care nu mai știu ce să ceară chiar și atunci când au în mâna obiectul cererii lor.
Mă ingrozeşte lumea în care trăiesc și urmează să trăiesc…văd oare doar eu ce se petrece?
Copiii cer din prima clipă în care se trezesc, ei cer când vine cineva către ei, toată viață lor este despre a primi, asemeni balaurului care are nevoie permanent de sacrificii pentru a-l îndepărta de dezastrul pe care i-ar declanșa-o foamea.Mi-e foame și mie de viața reală în care nu este nevoie să dovedesc nimic, nimanui, în care nu mă compar, nu judec…
-Știi tată, eu cred că toți acești copii ca și mine cerșesc de fapt viață părinților, o viață în interiorul lor și nu în exterior. Să se conecteze la sufletul lor…asta mi-am dorit și eu toată viața de la voi.
Aceșți copii vor să trăiască, să experimenteze, să devină responsabili, acești copii care ca și mine își doresc să își cunoască viață interioară ( ceea ce se află doar prin conectare reală, prin îmi pasă de tine, prin conexiune cu lumina și iubirea din ființa lor).
Și ce faceti/fac acești părinți în afară de faptul că îndeplinesc necondiționat cererile copiilor lor?
-Ce faceți voi, tată, ca părinți pentru noi, ce fac alți părinți pentru copiii lor?
-Va transformați copiii în zombi. Știi, nu aveți nici o justificare în fața mea pentru nefericirea voastră. Datoria voastră a fost și este să vă dezvoltați și să nu va mai lăsăți amețiți de iluziile materiale( nu avem bani pentru aia…ce înseamnă asta, lasă că rezolvăm noi, tu nu ai nevoie decât de ceea ce consider eu, ce te-a apucat…).
M-am săturat de: lasă ca face mama patul, lasă că strânge mama jucăriile și masa… și hainele… și îți fac și temele ca să nu te obosești…
-M-am săturat să vă văd maimuțărindu-vă în jurul lui Tudor și transformându-l și pe el în ceea ce sunt eu azi… hai că te șterge mama la fund(vocea Andradei maimuțărește vocea din capul ei)… apoi tu tată… lasă că îți aduce tata, îți face tata, îți aduc eu o mășinuță mai bună decât a lui Alex, amicul tău care nu ți-a dat și ție mășinuța lui ieri…
-Nu observați cum și Tudor se transformă într-un balaur care înghite permanent tot ceea ce vede, simte și aude de la voi? Modelul vostru de viață reprezintă hrana lui pentru ceea ce va deveni conform limitărilor și fricilor voastre. Ne îmbâcsiți cu nefericirile voastre și ridicați la rang de valoare imitația voastră de doi lei a ceea ce reprezintă viața. Imitația a ceea ce pare viața voastră. Dacă nu știți să trăiți lăsați-ne liberi ca păsările cerului! Vom învață să alegem! Are doar șase ani și face pe nebunul cu voi și cu ceilalți.Ce șanse sunt ca el să ajungă un bărbat în adevăratul sens al cuvântului? Pe măsură ce cuvintele ies, Andrada grabeşte ritmul gesticulând cu mâinile.
Psiholog copii Ilfov
-Vom învață să trăim!
-Cât timp mai e necesar să vă treziți și să trăiți viața voastră și nu a prietenilor voștri?
În sufragerie intră Alina, alertată de voceile celor doi.
-Andrada, mi-ai promis că te linișteșți. De ce îl superi pe tata?
Andrada șuieră un expir plin de dezamăgire și furie. Alina se uită blocată la Andrada care s-a înroșit la față și are privirea aceea de care îi este frică. Realizează, în următorul moment că nu e cel mai potrivit pentru a întrerupe ceea ce pare a fi una din multele crize ale Andradei!
-M-am săturat…m-am săturat…! Vocea Andradei crește într-un volum încât cuvintele tatălui său sunt acoperite de vocea stridentă a Andradei. Mâinile ei lovesc un interlocutor invizibil.Pe măsură ce mişcările ei devin din ce în ce mai dezordonate, Andrei o prinde de mâini. Răsucindu-se brusc, îl lovește pe Andrei peste față, se eliberează răsucindu-se brusc către ușa și începe să fugă. O deschide și trece dincolo de ea ca un animal rănit. Țipătul Andradei trece prin aerul dens și oprește pentru câteva clipe privirile tolerante ale vecinilor asupra ei. În câteva clipe, Andrada știe ce are de făcut. Își ia avant către scări și din șapte pași, urcând câte două trepte ajunge în fața ușii. Apasă clanța și trece dincolo de ea. Aceștia continuă să urce, încheindu-și astfel plimbarea de seară. Înainte de a fi pe punctul în care câmpul lor vizual dispare, plânsetul unui copil îndeamnă privirea lor să se mute pentru câteva momente în casa în care tragedia este abia la primul act. Pe ușa iese în fugă Alina iar în spatele ei Andrei care aleargă pe scări. Plânsetul copilului îi opresc pentru câteva clipe, apoi fac câțiva pași înapoi pentru a-l putea privi pe Tudor, jelind faptul că nu este nimeni în casă să-i satisfacă poftele și nevoile.Vecinii se opresc și stau de vorba cu puștiul care se conectează rapid și relaxat cu fața domnului Popov care imită diverse emoții. Tudor uită să mai plângă privind uimit transformarea.
Psiholog copii Ilfov
Aerul rece și vântul nopții de primăvară o izbesc cu putere făcând-o să facă un pas înapoi. Merge înainte cu hotărâre. Aude că într-un vis numele…Andrada, Andrada, nu fă asta! Întorcând capul pe jumătate către cei doi adulți panicați, Andrada se împiedică de sârmele care formează legături încurcate și cade în gol!
Simte şuierul vântului care trece peste ea și prin ea. E ca atunci cand se scufunda în tristețea din lumea ei, acolo unde e doar întuneric și tăcere.
