Mama, dă-mi drumul!

Își aduce aminte să respire, cu greu a învățat să facă asta.
Până acum, a trăit într-o încordare maximă, dar, cu pași mici, o ia pe calea cea bună.
Dar nu și mama ei.
Puștoaica se simte tensionată, acum vede mai tare ca niciodată toxicitatea din mama ei, și cum s-a lăsat influențată de-a lungul timpului, pentru că mama ei a fost până acum o eroină pentru ea.
– Știi ceva? Tatăl tău nu mă încurajează cu noul job, îmi spune că nu voi reuși.
– Tu te lași influențată. ( puștoaica se oprește brusc, își dă seama că și-a făcut o promisiune să nu mai facă pe psihologul cu mama ei, dar aparent nu-i iese)
– I-am spus că vreau să renunț la cel vechi, și mi-a zis „nici să nu te gândești”! Îți vine să crezi?
– Nu mă miră nimic..
– Atât de mare e orgoliul din el! Gândește-te că nici măcar nu îmi spune, niciodată, cât câștigă la serviciul lui. Totul e un secret.
– Te-ai gândit vreodată că.. e într-o competiție cu tine?
– O face din orgoliu, știu asta. Așa sunt bărbații, asta e arma bărbatului, ca să demonstreze că sunt superiori femeii, să o pună la punct și să iasă ei învingători.
– Bagi toți bărbații în aceeași oală?
– Păi nu?
– Păi cum se face că eu nu atrag băieți de genul? Și dacă atrag, fug imediat de ei și lucrez la mine, să atrag persoanele potrivite ulterior.
– … eu nu fug! Cred că e un act de curaj să fiu calmă în fața lui, să formăm o familie, chiar dacă sunt uneori conflicte…
– Mami, îmi pare rău.
– Pentru ce?
– Pentru tine.
– Haha! Râde ea isteric.
– Pentru că te minți singură … și îți e frică de adevăr.
Puștoaica se ridică de pe canapea, pentru că tocmai și-a dat seama că face pe agresorul cu mama ei.
Ar vrea să o ajute, să o schimbe, deși e conștientă că lucrul acesta nu e posibil.
Există o singură variantă: să nu fie ca mama ei.
– Mulțumesc pentru masă, mami! Ai făcut o mâncare delicioasă! Lasă-mă să spăl eu vasele.
– Mă bucur!
– Voiam să-ți spun ceva.. mi s-a ivit o oportunitate de a merge din nou la București, pentru a continua vindecarea și reinventarea mea..
– Of, draga mea, mă pui cu sufletul pe jar! Dacă ai știi că tot timpul stau cu gândul la tine și îmi e frică! De ce trebuie să mergi iar? E neapărat?
– Ai viața ta, bucură-te de ea! De ce trăiești pentru mine? Încearcă fata să aibă un ton calm, deși înăuntrul ei e un haos total, îi vine să urle, să se zbată și să bată cu pumnii în masă.
– Când o să fii mamă, vei înțelege. Orice mamă își dă sufletul pentru copilul ei.
– Eu n-o să fiu așa, îmi promit mie azi, acum. (dar puștoaica și-o spune doar în gând) În schimb, îi spune: Bine. Da, este necesar, pentru că în 2,3 zile cât am fost acolo doar mi s-au inițiat, prezentat, arătat noi obiceiuri, dar durează să le înrădăcinez, e foarte important pentru mine.
– Dar iar o să stau cu grijă, n-o să pot dormi.. gândurile n-o să-mi dea pace..
– (DAR CINE TE OBLIGĂ SĂ GÂNDEȘTI AȘA – îi vine să strige, dar, din nou, ține doar pentru ea, realizează că trebuie să aleagă rațiunea, și nu impulsul) E vremea să-mi dai drumul, mami, sunt mare și uite că am foarte multe goluri, am o lume de descoperit..
– Dar nu vreau! Nu pot! E prea greu!
– O să reușești. Sunt sigură și am încredere în tine.
– Nu vreau să te știu plecată…
– Păi, o să vină vremea când o să fiu plecată și mai departe, și pentru mai mult timp, de aceea îmi doresc ca ție să-ți fie bine, să te obișnuiești..
– *mama o ia în brațe, îi dau puțin lacrimile, dar se ascunde, iar apoi merge să fumeze, asta face ea când e stresată, iar adolescenta își dă seama că se aseamănă enorm cu mama ei, dar o iubește enorm. Doar că e conștientă tot mai tare că o trage în jos, că e toxică*
– Te iubesc!
– Și eu te iubesc, mami, și sunt recunoscătoare pentru tot ce faci pentru mine!
Puștoaicei îi apare în minte un paradox.
Crede în teoria care spune că, la începutul vieții, copiii își aleg părinții.
Nu vrea să dea vina pe destin.
E grea desprinderea, dar dacă își dorește să fie o persoană trezită, conștientă, e vremea să facă ceva pentru maturizarea sa emoțională.
E vremea pentru o nouă etapă.
O călătorie grea, dar unică și autentică.
Așa că ajunge la psihoterapie:
– Mama mă sufocă!
– Tu îi dai voie să te sufoce, Delia, spune psihoterapeutul.
– Și ce pot să fac? Sunt disperată!
– Pentru început, să abandonezi starea victimei pe care o ai.
– Sunt o victimă?
– Ți-ai dat seama abia acum?
– Asta înseamnă că… sunt exact ca mama mea?
– Exact. Degeaba îți dorești să i se schimbe comportamentul, dacă tu o lălăi și eviți să-ți schimbi modul de gândire.
– Wow! Câte lucruri noi aflu!
– E abia începutul. Care crezi că e primul pas pe care îl poți pentru a avea o relație bună cu mama ta?
– Să am o relație bună cu mine, în primul rând!
– Bravo! Și cum poți să ai o relație bună cu tine?
– Ăăă, asta nu mai știu.
– Prin dezvoltare personală, puștoaico. Până acum ai alergat spre exterior, căutându-ți soluțiile acolo. Cum ar fi dacă te-ai întoarce înspre interiorul tău și ți-ai lua puterea înapoi?
– Ăăă, ce înseamnă să-mi iau puterea înapoi?
– Puterea pe care până acum ai lăsat-o altora s-o folosească asupra ta. E timpul să decizi tu, pentru viața ta.
– Cum fac asta? Mi se pare greu!
– Asta pentru că până acum ai pierdut vremea.
– Cred că aici greșiți, chiar am evitat să pierd vremea, am căutat mereu eficiența. Chiar și în timpul petrecut cu mama mea, tot timpul avem discuții și activități interesante!
– Cum ar fi?
– De exemplu, vorbim despre ce să gătim… ne uităm la niște filme din care avem multe lucruri de învățat…
– Hai să-ți pun o întrebare: Așa arată eficiența pentru tine? Eu spun că te păcălești singură.
– Ăăă, de ce să mă păcălesc singură?
– Fiindcă vorbitul despre mâncare și vizionarea filmelor înseamnă pierdere de vreme.
– Eu percep diferit lucrurile!
– Atunci rămâi acolo unde ești, iar apoi vezi, cum va fi peste câțiva ani? Vei trăi exact ca mama ta, poate vei găsi un bărbat care să te domine, iar tu să te refugiezi în filme și mâncare. Asta îți dorești?
– Doamne, nu!
– Acum înțelegi ce vreau să spun?
– Da! Cum am putut fi atât de oarbă până acum?
– E în regulă! Gândește-te că sunt oameni care nu-și dau seama de anumite lucruri revelatoare, poate niciodată.
– Sunt recunoscătoare!
– Așadar, cum înveți să ai o relație bună cu tine însăți?
– Ăăă, fac lucruri care îmi dau încredere în mine!
– Și care sunt lucrurile astea?
– Orice lucru, cât de simplu, dar să știu că l-am făcut cum trebuie. De exemplu, temele pentru școală, spălatul vaselor, dar și lucrurile mai grele, cum ar fi deciziile importante… dar am o stare foarte bună când îmi văd rezultatele!
– Rezultatele bune îți cresc stima de sine. Și acum, înapoi la relația cu mama ta, ce crezi că ai putea face pentru a funcționa, în continuare?
– După ce îmi îmbunătățesc relația cu mine, îi arăt și ei ce lucruri interesante am învățat și cum m-am dezvoltat.
– Și, cel mai important, eviți să te superi pe ea, fiindcă face tot ce poate. Atât știe, și atât poate. Tu îți dorești mai mult, e nevoie să te eliberezi de tot ceea ce ți-a băgat în cap de-a lungul anilor.
– Cum fac asta?
– Îmi place determinarea ta, puștoaico! E nevoie să ai răbdare, fiindcă toate răspunsurile vor apărea la momentul potrivit. Până atunci, concentrează-te pe tine și pe relația ta cu tine însăți.
Lunile au trecut, iar puștoaica a lucrat intens la ea însăși.
Când ajunge din nou la psihoterapeut, schimbarea se poate observa:
– Îmi place relația cu mama!
– Spune-mi, Delia, ce s-a schimbat?
– Dacă înainte îmi scria de 10 ori pe zi, acum îmi scrie doar o dată, și îmi scrie când e vorba de ceva urgent.
– Vrei să spui că a funcționat metoda noastră?
– Da! Mai are scăpări de mamă grijulie, sau cerșește uneori atenție, însă conștientizează mai multe.
– Asta înseamnă că vede schimbarea în tine, și își dorește și ea.
– Da, mă întreabă multe lucruri! Am mai observat că a învățat să-mi respecte alegerile.
– La ce te referi, Delia?
– Respectă alegerile mele cu privire la dezvoltare, atunci când îmi doresc să călătoresc undeva, să particip la cursuri sau seminarii. Înainte, evita să mă susțină. Acum, lucrurile s-au schimbat.
– Menține starea asta, atunci, e foarte bine!
– Mulțumesc pentru tot!
Dar mulțumirile nu sunt de ajuns, chiar dacă vin din suflet.
Tot ceea ce contează e să mențin starea de pace cu mine, pentru că doar așa mă pot transforma.