Lupta mea cu acneea

Dacă până acum ați privit cauzele bolilor ca fiind de natură fiziologică sau genetică, ei bine, vin în întâmpinarea voastră cu o nouă perspectivă.
Cele mai multe boli sunt corelate cu emoțiile noastre.
Pentru că ceea ce avem în interior manifestăm în exterior, nu viceversa.
Azi vă prezint povestea și călătoria mea, fiindcă mă consider o eroină.
Dar înainte să devin eroină, am fost o leneșă și o indiferentă ( nici eu n-aș fi vrut să mă cunosc ).
Să începem cu primul traseu: Traseul neacceptării și victimizării:
– Doamne! Exclam, speriată, după ce am ies din cadă și îmi văd spatele în oglindă.
– Puștoaico, ești plină de coșuri! Ce ai făcut? Apare mintea, dornică să se afirme.
– Nu știu ce s-a întâmplat! Strig, și observ cum mi se umezesc ochii. Poate.. ajută-mă să-mi aduc aminte! Îmi provoc mintea, dar mi-am ales cel mai prost aliat în momentul acesta.
– Hai să vedem… își ia mintea poziția, și atacă: e din cauza uleiului de la masaj, începe ea.
– Da, sigur e acela! Dar cum e posibil? Am avut grijă să folosesc un ulei special pentru asta și să fac duș imediat după! Mă încrunt eu.
– Da, dar e de la energia mamei tale, care ți-a făcut masajul! Nu știi câtă energie toxică are în ea, și că tu ești foarte vulnerabilă? Cum să nu te gândești la asta? Mă ceartă mintea.
– Am fost o ignorantă! Cum să ies eu așa cum spatele în lume? Vine căldura, n-o să pot purta maiouri, nici nu pot sta cu spatele lipit de scaun, fiindcă coșurile sunt umflate și dor ca naiba! Mă agit eu dintr-o parte într-alta, cu lacrimi în ochi.
– Ce să facem… ce să facem… asta este! Trebuie să ne concentrăm să găsim vinovatul! Spune mintea, entuziasmată, ca și cum ar fi făcut cine știe ce descoperire științifică. Eu votez pentru mama ta! Tu pentru cine votezi?
– Dar dacă e de la sportul intens, și cum am transpirat? Atunci rămân doar eu să fiu vinovata, constat și simt că mă apropii de adevăr.
– Nu! Tu n-ai nicio vină, scumpo! Hai, nu mai face pe eroina și să vedem pe cine să tragem la răspundere! Mă încurajează mintea, foarte pasionată de ceea ce spune.
– Dar, dragă minte, dacă e momentul să-mi asum vina? Poate că eu mi-am provocat asta, și, în plus, cu ce mă ajută să știu vinovatul? O întreb eu, nedumerită.
– Nu mai vorbi baliverne! Uite, că te ajută mult! Dacă vei da vina pe cineva, te vei simți mai liniștită după aceea, ca și cum problema ar fi rezolvată! Rânjește mintea.
– Știi ce? Ai dreptate! Atunci dau vina pe mama mea, dacă nu făceam masajul, nu aveam coșurile, constat.
După câteva zile, în timp ce meditez, îmi apare următorul gând:
„Asumă-ți responsabilitatea pentru acțiunile și consecințele acțiunilor tale. Nimeni, dar NIMENI nu e responsabil pentru ceea ce ți se întâmplă”
– Mintea m-a păcălit! Spun eu, în șoaptă. Noroc că în timpul meditației i-am dat drumul și am conștientizat lucrurile clar.
Vorbesc cu cineva în timpul meditației, dar nu are formă, nu are identitate, nu-i aud tonul vocii.
Cine să fie?
Oricine ar fi, și orice mi-ar spune, mă face să mă simt inconfortabil.
„E nevoie să te îmbolnăvești ca să spui ce simți?” întreabă vocea din mine.
– Cum adică? Întreb și simt cum nu mai am aer.
„Când ai o problemă de rezolvat, respiră conștient”, continui să aud vocea.
– Încep… încep să-mi dau seama că nu-mi asum responsabilitatea. Eu mi-am adus acneea asta cu mâna mea. Pentru că… pentru că nu mă accept! Pentru că nu știu să spun ce simt, îmi e frică, rostesc, în șoaptă, continuând să respir.
Aici începe următorul traseu: Traseul încrederii false și a căutării soluțiilor în exterior:
– E timpul să găsesc o soluție! Deschid eu ochii și mă ridic din pat.
– Lasă-mă să te ajut! Apare și mintea, ușor tensionată, fiindcă presimte o schimbare, dar are ea grijă să nu reușesc prea curând.
– Chiar am nevoie de ajutor. Uite, o să mă programez azi la dermatolog, asta e singura rezolvare care îmi vine acum, spun și iau telefonul, într-o secundă.
– Este singura dintre toate! Spune mintea, speriată ca nu cumva să găsesc și altceva.
– Minunat! Spun, și las din mână telefonul. M-am programat azi de la 12.00, adică peste câteva ore. Vezi, cât e de ușor să trăiești atunci când știi ce îți dorești? Încep eu să fluier și să dansez prin casă.
– Desigur! Așa te vreau! Ai grijă, însă, că va fi un proces mai mult și trebuie să ai răbdare, poate nu vor dispărea… poate se va agrava situația…, încearcă mintea să dramatizeze situația.
Ajung la dermatolog.
– Este o foliculită, nu e ceva foarte grav, dar… mă gândesc la cauze… spune doamna doctor și se uită lung la spatele meu.
– Cred că.. sau bănuiesc, că de la uleiul de masaj, chiar dac…încep să-i explic, dar mă întrerupe:
– Da, asta este. Uleiurile îți fac foarte rău, draga mea. E foarte important să le eviți de acum înainte, îmi spune, scurt.
– Dar chiar nu înțeleg, m-am dat cu un ulei special și,.. și am făcut și duș și.. încep eu să mă bâlbâi.
– Îți prescriu acum niște creme, uite, ..mi le arată și îmi explică cum să le folosesc, dar nu reușesc să-mi mențin atenția.
– Mulțumesc! Deci, de acum fără masaj, îi zâmbesc, ușor forțat.
– … dă ea din cap că „nu”, și îmi răspunde cu un zâmbet sincer.
– În regulă, spun și urez „bună ziua”, după care ies din cabinet, cu capul plecat. Uneori simt că intersectatul cu privirile celorlalți m-ar seca de toate energiile.
Ies pe stradă și mă îndrept spre farmacie.
Comand produsele, dar cred că Universul vrea să-mi transmită ceva, fiindcă foarte greu mi-am adaptat programul să pot să vin să le ridic din farmacie.
– Sunt mândră de tine, fiindcă te-ai descurcat! Îmi spune mintea, în drum spre casă. Ai găsit soluția, gata, vor trece! Mă liniștește ea.
– Ai dreptate, îi spun și trag aer adânc în piept, dar starea de agitație nu dispare prea repede.
Îmi sună telefonul.
– Alo? Bună ziua, puștoaico, ce faci? Mă întreabă terapeuta mea, și ador să-i simt energia, chiar dacă e prin telefon.
– Bi.., de fapt, nu prea bine, sunt tare agitată, îi răspund, ieșind din lift și deschizându-mi ușa de la apartament.
– Vezi ce rezonanță? Voiam să te întreb dacă vrei să povestim puțin acum. Cum ești? Mă întreabă, dar eu încă nu mi-am revenit de la a mă minuna de sincronicitatea lucrurilor.
– Tocmai am venit de la dermatolog, fiindcă mi-a apărut o foliculită urâtă pe spate și nu am mai știut ce să fac.. îi povestesc.
– De ce nu m-ai contactat? Mă întreabă, devenind serioasă.
– Pentru că… am crezut că pot să rezolv problema mergând la dermatolog, îi răspund.
– Și înăuntrul tău când te vei uita? Iar întrebarea asta îmi pune capac.
– …
– Degeaba te bazezi pe soluții exterioare, pe creme și cine mai știe ce, dacă tu ești instabilă psihic și nu îți poți rezolva problemele cu emoțiile. Toate problemele și bolile vor reveni, inevitabil, îmi spune, iar mie mi se face pielea de găină.
– Dar.. poate vor rămâne cicatrici și.. mă dor, cred în vindecarea prin creme, totuși, dar parcă… mă bâlbâi, din nou.
– Ce ai făcut după ce ai ieșit de la dermatolog? Intuiește ea.
– Mi-am comandat medicamentele prescrise de doctoriță, îi zic.
– Sună acum și anulează comanda, îmi spune, simplu.
– Poftim?! Devin eu agitată. Dar, cum o să mă vindec? O întreb, speriată.
– Ai încredere în mine? Mă întreabă.
– Da! Îi spun, sigură pe mine, și disperată, în același timp.
– Atunci hai să începem terapia, zice terapeuta.
Și astfel am pătruns pe traseul: Trezirea la psiholog și îndreptarea atenției înspre interiorul meu.
– Îmi propun, din acest moment, să-mi trăiesc viața așa cum vreau eu, îmi ridic capul și mă uit în oglindă, vorbind cu o nouă puștoaică. Devin conștientă de gândurile pe care le am. Îi dau voie abundenței să vină cu ușurință în viața mea, și inspir. Am puterea să accept sau să refuz atunci când simt asta, și expir.
– Dă-ți voie să fii femeia care știi că poți să fii, mă încurajează terapeuta mea. Cum te simți acum?
– Simt că am intrat pe calea luptătorului, îi răspund.
După câteva săptămâni, acneea a dispărut.
Fără nicio cremă, fără niciun tratament.
Doar cu o dorință puternică de transformare.
O dorință care m-a determinat să mă uit în sufletul meu și să fac curățenie acolo, pentru că tot ce era acolo, eu reflectam pe corpul meu, sub forma unor coșuri sau pete.
Odată ce mi-am curățat interiorul, s-a vindecat și exteriorul.
Odată ce m-am acceptat și mi-am canalizat atenția înspre lucrurile cu adevărat importante, s-a produs schimbarea.
Dacă vă luptați cu acneea, acum știți ce aveți de făcut.