Viata de mama. In cautarea unui sens
Diana era dincolo de femeie, mama, sotie, prieten, bucatareasa, menajera, bona cu norma intreaga si inteleapta. Sau asa parea.
In dimineata de sambata, daca ai fi privit- o ai fi putut vedea cum, folosindu-si picioarele, mainile, ochii si tonalitatea cea mai blanda, reuseste sa puna masa.
Sa faca ordine in casa.
Sa impacheteze si sa duca bagajul in masina.
Sa-i imbrace pe cei doi copii, Nicusor si Tudor.
Toate cu rabdare si cu zambetul pe buze .
Daca ai fi intrebat -o in dimineata de sambata pe Diana care este sensul vietii ei, cu siguranta ar fi raspuns ca copiii.
Daca ai fi privit-o in schimb cu mai multa atentie ai fi sesizat diverse aspecte care infirmau toate acestea.
Acele momente in care servindu-l de zor pe sotul ei vesnic nemultumit, ochii ei emanau atata tristete si acceptare.
Ce inseamna fericirea pentru o mama
Daca casa si sotul care pareau ca asteapta totul din partea ei, erau in ordine, ea se simtea fericita.
Apoi erau copiii si tot ceea ce venea la pachet cu ei(ordine, disciplina, teme, mancare, jocuri, plimbari, prieteni, sedinte,etc).
Toate acestea ii dadeau o amorteala, o falsa senzatie de satisfactie si implinire.
Ca Diana erau majoritatea mamelor, prietenelor si vecinelor care aveau ca scop si Unica preocupare familia.
Pentru femeile din generatia ei aceasta preocupare era normala.
Fiecare se prefacea ca este fericita asa de bine incat ajungeau sa creada si ele insele.
Ideea ca sensul vietii si ca fericirea implica sa te bucuri de viata ta, hotarand pentru tine erau idei atat de indepartate…
Intrebari de mama
Sa fi intru- un loc in care sa nu iti mai vina sa pleci sau sa cauti altceva?
Sa fii „acolo” sau „aici” simtindu-te implinit si nu anesteziat, pacalindu-te ca esti bine?
Iata intrebarile care urmau sa-i preseze constiinta in urmatoarele zile……
Cum imi pot gasi sensul vietii?
Ce inseamna asta?
Avea uneori sclipiri cand isi imagina ca zambetul copilului sau cuvintele frumoase pe care le primea uneori, o apropiau de ceea ce parea a fi sensul vietii.
Singurul loc care ii dadea o stare de liniste si pace era atunci cand se afla in padure. Atunci parea ca se identifica cu tot ce era in jurul ei.
Doar atunci gandurile ei se schimbau.
Atunci se lasa dusa de conectarea aceea interioara si percepea cum totul curge… ca nu este nevoie sa faca nimic… ca totul este perfect asa cum este.
Atunci simtea ca traieste. Daca ar fi intrebat-o cineva ce inseamna asta nu ar fi putut incropi un raspuns autentic.
In cautarea unui sens
Era parca o forta interioara care o tragea catre o destinatie iar ea refuza de fiecare data sa simta mai mult. Pentru ca se temea.
Percepea cumva ca ar putea afla scopul acela maret pe care il percepuse cumva in copilarie.
Atunci cand privindu-se in interior si stand pur si simplu in tacere.
Doar ea!
Asistase in copilarie la toate discutiile, certurile si sfaturile pe care le primea cand ii aparea intrebarea…
Care e scopul meu pe acest pamant?
Si pe masura ce primea din ce in ce mai multe intrebari se vedea nevoita sa paraseasca spatiul acela intim din interiorul sau care-i murmura permanent: lasa te pierduta…. permite-ti sa fii…. da-ti voie sa fii….
Ea raspundea tuturor pentru ca era ascultatoare si respecta cerintele impuse.
Toate astea pentru ca isi dorea atat de mult ca lumea sa fie fericita.
Asa a ajuns mama. Credea ca acesta este scopul ei.
Cand nu ai incredere in tine ai nevoie sa crezi in ceva exterior tie si atunci te pierzi pentru ca apare ambitia si orgoliul.
Ceea ce conteaza este sa fiu cea mai buna mama
-Sunt cea mai buna mama- si-a spus-o de atatea ori incat a ajuns sa o creada ea insasi.
Atunci cand accepti ceea ce iti spune egoul, ca esti ceea ce ai: casa, masina, sot, copii, catel, conturi, vacante incepi sa te identifici cu fiecare din acestea.
Visa la toate acestea in fiecare noapte iar visul ii spunea de fiecare diferit ca nu este cineva pentru ca ea are, ci ca este cineva pentru ca este.
La fel ca oamenii din jurul ei care se simteau importanti si valorosi pentru ceea ce aveau si Diana credea despe ea acelasi lucru.
Diana credea ca este valoroasa, dar intr-o zi constientizase ca copiii ei au nevoie de altceva decat acel „mai mult”.
Mai mult sa te straduiesti, mai mult sa fii cuminte, intelegator, sa faci, sa imi aduci, sa ma multumesti…
Daca iti place articolul „In cautarea unui „sens” ne poti contacta la psiholog bucuresti
Poate te intereseaza si urmatoarele articole:
Depresia si controlul vietii
Psiholog online: Si tu esti o victima?
Victima si psihologul
Psiholog Bucuresti: Ia-ti puterea inapoi
Exista psiholog bun in Bucuresti?
