Programarea“cum sa fiu”si frica care ne construieste viata
Ma gandeam azi in metrou:
-Daca maine mi s-ar sterge memoria cu totul, care ar fi primul lucru pe care l-as face poimaine?
-Probabil as incerca din nou sa invat sa mananc si as plange ca un copil cu o furculita in mana.
Frica este o iluzie si o contructie mentala foarte puternica.
Nu este usor sa-ti recunosti frica si sa-ti recunosti nebunia care decurge de pe urma fricii.
Nimic din ceea ce suntem noi azi, nu suntem din motive imposibil de inteles.
Suntem constructia experientei noastre, experientei de la ceilalti, lucrurilor pe care le-am invatat de la altii si pe care le-am imitat.
Daca atunci cand eram copii ni s-a spus ca ar trebui sa fim suparati, tristi, mahniti, nervosi, razbunatori cand un alt copil nu vrea sa se joace cu noi – asa vom fi!
Si asa vom creste!
Si asa vom da informatia mai departe.
Emotiile ne definesc comportamentul
Frica ne construieste viata
Iubirea, fericirea, increderea, succesul, curajul, frica etc, sunt emotii construite si insamantate in noi de altii.
Toti au participat la ceea ce sunt astazi. Cei care au avut sau nu au avut autoritate (parinti, scoala, prieteni, colegi, etc) dar a caror voce a fost suficient de puternica incat sa ma programeze.
Spre exemplu, pentru mine iubirea are o definitie, are un sens, are o valoare si ar trebui sa arate intr-un fel.
Acum 10 ani defineam iubirea intr-un alt fel. Asta inseamna ca iubirea s-a schimbat? Nu!
Inseamna doar ca experienta mea si mintea o vede si o asociaza cu altceva.
Daca mi-am dezvoltat in minte ideea ca iubirea inseamna prezenta continua, obsesie, control, infranare, vina, neliniste – exact asta voi considera ca fiind iubire.
La prima vedere pare paradoxal ca as putea defini iubirea asa.
Dar exact asta este!
Tu cum iti construiesti iubirea?
’’Iubirea’’ se poate transforma in mintea noastra in cel mai urat monstru, daca experientele si trairile noastre o definesc asa.
Iubirea in fiecare dintre noi este exact ca un pom de craciun: este goala de sensuri, bune sau rele.
Altfel spus, fiecare isi impodobeste pomul cum doreste.
Cu cat inaintam in varsta, cu cat ne erodam neuronii sa vada un anumit lucru, cu atat pomul de craciun devine mai greu si mai incarcat.
Cind invatam sa ne imbogatim pomul de craciun?
Cind stim ce este atentia, grija, respectul…
Abia atunci putem pune in pomul nostru atentie, grija, incredere…
Apoi mai invatam si adaugam respect, libertate, acceptare, smerenie, liniste, bucurie…
Iar atunci cand vom iubi pe cineva, ii vom darui pomul impodobit frumos.
Daca insa il incarcam cu frica, minciuna, dezgust, critica, rautate, control, jignire, victimizare – exact asta vom darui.
La baza si in esenta este tot iubire, pentru ca si un pom de Craciun in care pui bomboane si globulete este tot un pom de craciun.
La fel se intampla daca alegi sa pui in pom podoabe vechi, urat mirositoare!
Asa este si iubirea.
Eu m-am trezit spunand unor oameni din viata mea ca-i iubesc, doar ca fetele si reactiilor lor nu se potriveau cu ceea ce spuneam eu.
Pai cum sa considere saracii oameni ca ii iubesc, cand dupa 10 minute ii criticam, ii jigneam, ii controlam cu ceva?
Ii iubeam, doar ca manifestarea iubirii mele era nociva, intoarsa pe dos si disproportionata.
Schimbarea incepe cu constientizarea
Schimbarea incepe prin a renunta la frica care ne construieste viata.
Nu poti spune cuiva ca-l iubesti simultan cu momentul in care ii dai o piatra in cap.
Dar am inteles ceva despre lucrurile astea este ca asa am fost programata sa iubesc.
Asa m-au construit experientele, mintea, valorile si trecutul meu.
Ca si adult este greu sa-ti schimbi mecanismele astea, este greu sa rupi radacini otravite si sa plantezi samburi noi.
Dar nu imposibil!
Imi amintesc momente de cand eram copil si ma duceam cu mama si nu mi-e rusine sa o spun, sa-l urmarim pe tata, sa vedem unde este.
Ce credeti ca am ajuns sa fac mai tarziu?
Adica in relatiile mele?
Exact!
Frica ne construieste viata
Nu ma duc sa-mi verific iubitii pe unde ar putea fi, dar ii controlez cu telefoane, le urmaresc gesturile, ii banuiesc si ii acuz din orice.
Mi-a luat ceva pana sa-mi dau seama de unde vine comportamentul meu.
Recunosc ca nu e usor sa scap de el, dar e toxic pentru mine si toxic pentru relatiile mele.
Si sunt hotarat/a sa o fac pentru ca altfel exact acelasi lucru se intampla si cu fricile noastre.
Sunt produsul propriei noastre minti, experiente, realizari sau esecuri, castiguri sau pierderi.
Alegerile din fiecare moment ne definesc viata
Nu contest ca frica are si un rol pozitiv in viata noastra, ca altfel am da in cap pe strada oricui.
Dar cum ar fi, ca in loc sa ne fie frica ca pierdem ceva, sa ne bucuram ca traim experiente?
Cum ar fi ca in loc sa ne fie frica sa alegem ceea ce vrem, sa ne bucuram ca am avut curajul sa alegem ceea ce vrem?
Cum ar fi, ca in loc sa ne fie frica ca nu suntem destul de buni, sa ne bucuram ca suntem?
Cum ar fi ca in loc sa ne fie frica ca ceilalti nu ne accepta, sa ne bucuram ca suntem diferiti si unici?
Cum ar fi ca in loc sa ne fie frica ca nu avem destui bani, sa ne bucuram ca stim sa scriem si sa citim?
Cum ar fi ca in loc sa ne fie frica de viitor, sa ne bucuram ca habar nu avem ce este in el si ca poate sa ne aduca tot ce ne dorim?
Refuz ca frica sa imi construiasca viata.
Daca iti place articolul „Frica ne”construieste”viata” ne poti contacta la psiholog bucuresti
