Părinții mei
-Mama, ai nevoie să mergi la psiholog, îi zic eu și zis rămăne….
Nu v-am povestit înca despre părinții mei.
Mama mea este un demon, iar când spun asta, nu folosesc sensul figurat al cuvântului.
Niciodată nu m-am lăsat păcălită de înfățișarea ei de om, pentru că era aparentă.
Iar dacă vreodată o făceam și mi se părea că e om, demonul ieșea din nou la suprafață, să-mi arate că m-am înșelat.
Demonii se hrănesc cu viața și energia celor din jur, cu sufletul lor.
Pentru ca ei să trăiască, și credeți-mă, vor cu disperare să trăiască, tu trebuie să mori.
Te lasă fără vlagă, fără sens, fără dorința de a mai trăi, iar cel mai bun lucru care poate să ți se întâmple este să mori, pentru ca suferința să aibă un sfârșit.
Tatăl meu și-a dat primul seama cu cine are de-a face, dar mintea l-a făcut să creadă că ceea ce i se întâmplă, nu poate fi adevărat.
Avea o minte puternică, terminase medicina cu 10, a fost medic toată viața lui si era bun în ceea ce făcea.
Refuza să creadă că i s-ar putea întâmpla tocmai lui toate acestea.
In plus, pentru medici și intelectuali, demonii nu există, pentru că nu au fost demonstrați științific.
Faptul că nu și-a ascultat intuiția, care-i spunea să plece cât mai departe de mama, l-a ucis.
Nu numai pe dinăuntru, ci și fizic.
S-a apucat de băut.
Putea să meargă la psiholg și viața lui ar fi fost alta.
In speranța ca demonul nu va mai putea ajunge pâna la el când bea, acesta l-a ucis într-o noapte, înainte de Crăciun.
Bineînțeles că demonul de maică-mea nu s-a oprit aici – demonii nu se pot opri, asta e una din caracteristicile lor.
Dar despre asta, în altă poveste.
Revelația mea
Revelația am avut-o când am vorbit cu o prietenă de-a mea, care mi-a spus că e mulțumită de părinții ei.
Și am întrebat-o:
Cum așa… și mă așteptam să îmi spună cât de frumoși au fost părinții ei și ce relație admirabilă are cu ei.
Are patru frați și a crescut într-un cătun din Vaslui, fără tată.
Tatăl ei era alcoolic, afemeiat, cheltuia toți banii la poker și fiindcă o astfel de viață îl umplea de frustrări, era violent mai tot timpul.
Mama lor a făcut cel mai înțelept gest pe care îl poate face un părinte: l-a părăsit.
L-a lăsat în lumea lui și a plecat cu toți cei cinci copii.
Dacă vă închipuiți că n-a avut nevoie de curaj să facă asta, acum 40 și ceva de ani, vă înșelați.
Dar ajunsese la capătul puterilor, iar uneori disperarea îți dă curaj.
Și puterea de a face ce trebuie.
Iar prietena mea, care este psiholog în București, mi-a spus ceva care nu-mi da pace de atunci.
Mi-a spus că tocmai aceste greutăți au ajutat-o să se cunoască, să accepte ce i s-a întâmplat și să gasească în ea puterea de a face tot ce și-a dorit.
Din experiența ei de psiholog, a ajuns la concluzia că toți oamenii care au realizat ceva, au avut părinți idioți.
Obstacolele sunt Calea, cum se spune în zen, imi spune ea.
Și mi-a mai spus prietena mea că noi ne alegem părinții.
Poate e adevărat, dar nu cred că a fost o alegere ușoară, să alegem din atâția idioți tocmai pe cei care ne pot ajuta cel mai mult în a deveni ființe conștiente.
Dacă îți place articolul „Forum- la psiholog” ne poți contacta la psiholog bucurești
Poate te interesează și următoarele articole:
Există psiholog bun în București?
