Dependenta mea
Dependenta e un fel de vale a plangerii si, asemeni lui Fat-Frumos din poveste, n-am ajuns acolo din intamplare.
Am inceput sa beau cate un pahar in fiecare seara. Am citit ca e terapeutic, ca te face sa uiti de necazuri si face bine la inima.
Dar, foarte curand, un pahar era mult prea putin.
Nu stiu cand am ajuns sa imi inec suferinta in alcool. Iar faptul ca era de cea mai buna calitate oferea procesului o savoare aparte.
Copilaria
Tatal meu a fost alcoolic si toate amintirile mele legate de el au aceasta mireasma bachica.
Nu stiu daca viata era prea mult pentru el sau daca se refugia in bautura pentru a scapa de responsabilitati si a o chinui si mai mult pe mama, cert este ca, rar mi-am vazut tatal treaz.
Inca si mai rar, am avut conversatii reale cu el sau interactiuni din care as fi putut sa invat ceva de la el si sa transmit mai departe copiilor mei.
Nu mi-a ramas mai nimic de la tatal meu, in afara de aceasta dorinta autodistructiva si totala de a fugi de lume si de mine si de a ma refugia in licoarea magica.
Daca nu mi-as pierde mintile si mi-as putea continua activitatile de zi cu zi, mi-ar fi mai usor.
Familia
Dar de cateva saptamani sunt in depresie si imi gasesc foarte greu motivatia de a mai face ceva.
Nu stiu daca dependenta de alcool se transmite genetic, dar exista fibre si legaturi nevazute intre tata si fiu, mai profunde decat genele si decat toate descoperirile facute de stiinta.
E greu, aproape imposibil, sa traiesti zi de zi in casa cu un alcoolic si sa crezi ca nu vei avea cicatrici adanci.
Uneori, cand reusesc sa imi sondez psihicul mai profund, ajung sa cred ca asta e initierea mea si ca odata scapat din iad, durerea va adauga mai multa bunatate si intelepciune in mine, acolo unde acestea lipsesc.
Cu siguranta am ceva de invatat din asta.
Maine am programare la psiholog.
Prima mea intrebare va fi: “Care este rolul tatalui si cat de semnificativ este impactul unui parinte alcoolic in viata copiilor sai?”
Urmatoarele intrebari vor fi: Care este riscul ca eu sa devin alcoolic?
Cum pot deveni un om bun si uita de tot ceea ce am vazut, auzit si trait?
Nu vreau sa dau vina doar pe el, responsabilitatea pentru propria-mi viata imi apartine, vreau doar sa inteleg!
Am inceput psihoterapia de doua luni si viata mea a devenit mai clara.
Inteleg zi de zi ca eu sunt creatorul propriei mele realitati.
Sunt motivat sa ma schimb!
Daca iti place articolul „Dependenta mea este dependenta ta, tata”, ne poti contacta la psiholog bucuresti
