Psihoterapie de cuplu
Acum cateva zile am iesit dintr-o relatie toxica.
Stiu ca ar trebui sa ma simt bine si recunoscatoare ca s-a terminat, dar ma simt ca si cum as fi in sevraj.
Drogul inca nu a parasit mintea de tot, si un fel de dor amestecat cu otrava imi tot da tarcoale.
Ne-am cunoscut la mare si o perioada chiar am crezut ca suntem facuti unul pentru celalalt.
Ma topeam cand era langa mine, imi placea ca ma suna de zece ori pe zi si ca voia sa stie totul despre mine.
Ce fac, cu cine sunt, unde ma duc, la cat m-am culcat, cu cine ies, ce visez?
Ma bucuram de atentia lui si simteam ca rezonam!
Energia lui ma facea sa vibrez, imi dadea incredere si un motiv in plus sa ma trezesc dimineata cu zimbetul pe buze.
Inceputuri
Ne plimbam ore intregi, seara, iar atingerea lui imi transmitea ceva din puterea si blandetea zeilor din vechime.
Traiam tot timpul sentimentul ca il stiu din alta viata si ca ne va fi imposibil sa ne certam sau sa ne despartim vreodata.
Imi doream uneori sa ma cuibaresc in inima lui si sa nu mai ies vreodata de acolo.
Si totusi, inevitabilul s-a produs.
A inceput sa ma controleze, sa devina obsesiv si sa ma sufoce.
Voia tot timpul meu numai pentru el si, oricat de mult il iubeam, stiam ca iubirea presupune timp si pentru mine.
Voia totul, ma voia pe mine cu totul, ca si cum ar fi vrut sa ma inghita si sa ma tina captiva in inima lui pentru totdeauna.
Se simtea atat de singur, iar eu ii umpleam acest gol.
Asertivitate
Am incercat sa-i spun ca pentru a face un intreg, trebuie ca fiecare noi doi sa fim mai intai intregi.
Il tot indemnam sa se duca in interior si sa isi cunoasca universul launtric.
Fara aceasta cunoastere, fara aceasta conectare in interior e foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa te conectezi cu adevarat cu cineva.
Mi-a spus ca il conditionez si ca ii cer sa se schimbe.
M-a intrebat de ce nu-l pot iubi neconditionat, fara sa-i cer sau sa-i impun ceva.
Si-atunci mi-am dat seama ca nu pot… Nu pot iubi o masca sau parerea buna pe care cineva o are despre propria-i persoana. Iubesc cautarea, arderea, adancurile si ceea ce omul gaseste in abis.
Am stiut ca m-am indragostit de ceea ce am vazut la inceput in el, de ceva ce era tot timpul acolo, dar pe care cei mai multi dintre noi il ignora.
Nu stiam pe atunci ca oamenii sunt fiinte comode si ca cei mai multi dintre ei nu pleaca niciodata in cautarea propriului suflet.
Probabil ne vom intalni in alta viata.
Mastile trebuie sa cada.
Sa ramai gol in fata celuilalt, e cea mai mare dovada de iubire!
Pana la urma, ce ai de ascuns? Sufletul?
Sufletul trebuie purtat la vedere, asa cum porti o armura, numai ca de data asta, armura e formata din iubire constienta, daruire de sine, lumina, mister si multe altele…
Daca iti place articolul „Cum am iesit dintr-o relatie toxica? ” ne poti contacta la psiholog bucuresti
