» » Relația hiperprotectoare părinte- copil

Relația hiperprotectoare părinte- copil

Aspectele ce trădează relația hiperprotectoare

Necesitatea anumitor deprinderi în primii ani de viață.

Cei mai mulți dintre părinți tind facă tot ceea ce este posibil pentru a le asigura copiilor o creștere sănătoasă și fericită.

Nu întotdeauna însă ceea ce doresc pentru copilul lor se împlinește.

Și asta deoarece ca părinte este normal să faci greșeli, chiar dacă intenția este pozitivă.

Altfel spus aceștia pot constientiza anumite greșeli ce își pot găsi rezolvarea doar cu ajutorul psihoterapeutului.

Din nefericire, unii părinți ajung depășească granița unor greșeli accidentale, devenind parte din categoria părinților toxici.

Indiferent dacă un părinte este toxic sau nu, există unele modele comportamentale care pot cauza multe pagube emoționale celui mic.

Astfel copilul ajunge resimtă aceste efecte și la maturitate, implicându-se în relații nepotrivite.

Lipsa afecțiunii

Lipsa unei afecțiuni materne sau paterne sau a validării sentimentelor pe durata copilăriei influențează destul de mult modul în care viitorul adult se raporta la relațiile interumane.

Maniera în care un părinte interacționează cu al său copil în primii ani de viață poate face diferența a ceea ce va deveni:

-un adult cu încredere în sine, capabil își rezolve propriile probleme

– o persoana timorată, căreia îi fi dificil își atingă potențialul, din cauza încărcăturii emoționale negative pe care a acumulat-o.

Libertatea copilului în paralel cu grija părintelui

Odată cu creșterea și mai ales cu mersul biped, fiecare copil va tinde exploreze un univers nou.

Acest univers nou se afla dincolo de ceea ce i s-a prezentat până atunci.

Fiind un teren nedescoperit, el va solicita frecvent aprobarea din partea mamei.

Prin tot ceea ce înseamnă limbaj nonverbal și paraverbal, comportament, gestică sau cuvinte, părintele va încuraja sau descuraja orice inițiativă.

Începerea școlii și formarea unui anturaj va marca momentul în care cel mic își va dori tot mai multă libertate.

Aici apare pericolul de a deveni un părinte sufocant.

Câțiva indicatori ai relației toxice

Există suficiente indicii care ți-ar putea arăta faptul ai tendința de a deveni un părinte care oferă o grija mai mult decât necesară, toxică uneori.

Conștientizarea acestui fapt nu va conduce, implicit și la o schimbare.

De cele mai multe ori este dificil ai o altă atitudine într-o manieră atât de bruscă și de radicală.

Ajutorul de specialitate venit din partea unui psiholog specializat în parenting este calea cea mai indicată în gestionarea unei situații de acest fel.

Consilierea trebuie aibă loc atât pentru tine, în calitate de părinte, cât și pentru copil, care poate prezenta un atașament mult prea ridicat sau chiar o traumă cu privire la acest aspect.

Înainte de toate, este important de aflat care sunt principalele semne care ilustrează faptul ești un părinte hiperprotectiv.

Prevenția exagerată

De pildă, atunci când înainte de a pleca într-o excursie sau oriunde altundeva, ai tendință de a-l pregăti cu nenumărate sfaturi și indicații.

Mai ales când îi spui că nu poți fi liniștitdacă nu știi ce face.

Aceasta sugerează faptul deja se poate vorbi de tendința care produce o relație sufocantă cu cel mic.

Telefoane repetate 

Fără niciun motiv rațional, începi nu mai ai încredere și te asiguri de faptul el face totul conform regulilor discutate.

Trebuie avut în vedere faptul orice copil sau adolescent traversează anumite perioade în care își formează personalitatea.

El începe să își managerieze propriile trăiri și conflicte interioare.

În astfel de momente, nevoia de a cunoaște și alte perspective decât cele impuse de părinți îl pot ajuta pentru a afla cine dorește să fie.

Control sporit

Dacă pe lângă aceste două aspecte, intervine și controlul exagerat, este evident faptul nu ai o relație corecta cu cel mic și este cazul iei anumite masuri în vederea schimbării acestei direcții.

Interogatoriu și pedepse

acest lucru are loc atunci când tu, în calitate de părinte, devii suspicios.

Suspicios cu privire la activitățile sale și insiști cu prea multe întrebări pentru a afla dacă ascunde ceva.

Ideea este că fiecare copil care are încredere în părintele său îi va povesti totul fară probleme.

Atunci când intervin interdicțiile, ridicarea tonului, critica injusta, copilul va avea tendință să se închidă și chiar să se ascundă.

Lipsa încurajării de a fi autoimun 

Începând cu primii ani de viață, fiecare copil trebuie își însușească anumite deprinderi care îi vor fi necesare în viață.

Așa unii părinți, involuntar, se implică exagerat de mult în anumite aspecte:

– își îmbracă sau încalță copilul la o vârstă la care nu mai este necesar

-răspunde la întrebări în locul copilului

– îi dă indicații legate de ce să facă, cum să facă, de ce să facă

Controlul exagerat din partea părintelui poate fi și una din cauzele ce stau la baza conflictelor dintre generații.

 

Centrul nostru psihologic Violeta Popa, specializat în probleme de relaționare și comunicare în familie, îți sta la dispoziție cu servicii de consiliere psihologică pentru tine și pentru cel mic, în vederea îmbunătățirii și chiar perfecționării legăturii părinte-copil.

Dacă îți place articolulRelația hiperprotectoare părinte- copil ne poți contacta la psiholog bucurești

 

Poate te interesează și următoarele articole:

Psiholog București: Ia-ți puterea înapoi

Există psiholog bun în București?