» » Relatia hiperprotectoare parinte- copil

Relatia hiperprotectoare parinte- copil

postat în: Parenting, Terapie de familie | 0

Aspectele ce trădează relatia hiperprotectoare

 

Cei mai mulți dintre părinți tind facă tot ceea ce este posibil pentru a le asigura copiilor o creștere sănătoasă și fericita, însă aceștia pot realiza, în mod neintenționat, anumite greșeli ce își pot găsi rezolvarea doar cu ajutorul psihoterapeutului.

Din nefericire, unii părinți ajung depășească granita unor greșeli accidentale, devenind parte din categoria părinților toxici. Indiferent daca un părinte este toxic sau nu, exista unele modele comportamentale care pot cauza mult prea multe pagube emoționale celui mic, ajungând aibă efecte și după ce copilul a atins vârstă maturității.

Lipsa unei afecțiuni materne sau paterne sau a validării sentimentelor pe durata copilăriei influențează destul de mult modul în care viitorul adult se raporta la relațiile interumane.

Maniera în care un părinte interacționează cu al sau copil în primii ani de viață poate face diferență dintre un adult cu încredere în sine, capabil își rezolve propriile probleme și o persoana timorata, căreia îi fi dificil își atingă potențialul, din cauza încărcăturii emoționale negative pe care a acumulat-o.

Libertatea copilului în paralel cu grija părintelui Odată cu creșterea și mai ales cu mersul biped, fiecare copil tinde exploreze un univers nou, care se afla dincolo de ceea ce i s-a prezentat până atunci.

Fiind un teren nedescoperit, el solicita frecvent aprobarea din partea mamei, care prin tot ceea ce înseamnă limbaj nonverbal și paraverbal, comportament, gestica sau cuvinte încuraja sau descuraja orice inițiativă.

Începerea scolii și formarea unui anturaj marca momentul în care cel mic își dori tot mai multa libertate, de aici luând și naștere pericolul de a deveni un părinte sufocant.

Exista suficiente indicii care ți-ar putea arata faptul ai tendință de a deveni un părinte care oferă o grija mai mult decât necesara, uneori toxica chiar.

Conștientizarea acestui fapt nu conduce, implicit și la o schimbare, întrucât este foarte dificil ai o alta atitudine într-o maniera atât de brusca și de radicala

. Ajutorul de specialitate venit din partea unui psiholog specializat în parenting este calea cea mai indicata în gestionarea unei situații de acest fel.

Consilierea trebuie aibă loc atât pentru tine, în calitate de părinte, cât și pentru copil, care poate prezenta un atașament mult prea ridicat sau chiar o trauma cu privire la acest aspect.

Înainte de toate, este important de aflat care sunt principalele semne care ilustrează faptul ești un părinte hiperprotectiv. Prevenție exagerata – de pilda, atunci când înainte de a pleca într-o excursie sau oriunde altundeva, ai tendință de a-l pregăti cu nenumărate sfaturi și indicații și mai ales de a-i spune nu poți fi: liniștit/a daca nu știi ce face, sugerează faptul deja se poate vorbi de o inclinație spre a produce o relație sufocanta cu cel mic.

Telefoane repetate – fară niciun motiv rațional, începi nu mai ai încredere și te asiguri de faptul el face totul conform regulilor discutate.

Trebuie avut în vedere faptul orice copil sau adolescent traversează anumite perioade în care își formează personalitatea, își manageriaza propriile trăiri și conflicte interioare.

In astfel de momente, nevoia de a cunoaște și alte perspective decât cele impuse de părințil il poate ajuta.

Interogatoriu și pedepse – acest lucru are loc atunci când tu, în calitate de părinte, devii suspicios cu privire la activitățile sale și insiști cu prea multe întrebări pentru a afla daca ascunde ceva.

Ideea este fiecare copil care are încredere în părintele sau îi povesti totul fară probleme, însă atunci când intervin interdicțiile, ridicarea tonului, critica injusta, el avea tendință se închidă și chiar se ascundă.

Control sporit – daca pe lângă aceste trei aspecte, intervine și controlul exagerat, este evident faptul nu ai o relație corecta cu cel mic și este cazul iei anumite masuri în vederea schimbării acestei direcții.

Lipsa încurajării de a fi autoimun – începând cu primii ani de viață, fiecare copil trebuie își însușească anumite deprinderi de care depinde în mod necesar în viață.

Unii părinți, involuntar, ajung se implice exagerat de mult în anumite aspecte, în sensul își îmbracă sau încalță copilul la o vârstă la care ar fi putut o facă cu mult înainte.

Controlul exagerat din partea părintelui poate fi și una din cauzele ce stau la baza conflictelor dintre generații.

Centrul nostru psihologic Violeta Popa, specializat în probleme de relaționare și comunicare în familie, iți sta la dispoziție cu servicii de consiliere psihologica pentru tine și pentru cel mic, în vederea îmbunătățirii și chiar perfecționării legăturii părinte-copil.