» » De ce mă părăsesc bărbații

De ce mă părăsesc bărbații

Știu eu ceva despre relații?

Instabilitatea emoțională

Obișnuiesc mereu să încâlcesc lucrurile și să le fac să pară prea complicate.

Pentru că sunt femeie?

Așa cum mă simt, gândesc că cel mai simplu este să-mi comunic emoțiile și trăirile simplu și direct.

Doar că nu reușesc chiar dacă eu am impresia pe moment că sunt înțeleaptă.

– Bărbații mă părăsesc pentru că așa vreau eu!

-Aș vrea să cred asta „acum”, de când am început să mă privesc pe mine și nu pe cel din fața mea.

Cred că în mine există o forță negativă autodistructivă.

O forță care mă face să mă autosabotez și să-mi distrug fericirea de una singură.

Strategii de coping cauzate de emoții reprimate fără succes din experiențe neplacute din trecut

– Bărbații mă părăsesc pentru că pozez în altceva decât cine sunt în mod real. Pentru că nu stiu cine sunt!

Mă părăsesc pentru că nu spun adevărul despre mine.

Pentru că încerc să impresionz, punându-mi măști pe care nici măcar nu știu cum să le folosesc.

-Bărbații mă părăsesc pentru că sunt isterică și agresivă.

Pentru că îi sufoc și le îngrădesc viață.

Pentru că sunt geloasă și vreau să controlez tot ceea ce există în jurul meu și în jurul lor.

– Bărbații mă părăsesc pentru că mă vând ieftin și pentru că pozez într-o victima.

Pentru că nu sunt flexibilă, maleabilă sau tolerantă cu aproape nimic.

Nevroza ca incapacitatea de a fi prezent în prezent

– Bărbații mă părăsesc pentru că nu am încredere.

Pentru că îi acuz mereu de ceva.

Pentru că scot ce este mai urat și mai agresiv din ei.

– Bărbații mă părăsesc pentru că încerc să-i manipulez și îi aduc de multe ori în punctul în care nu vor să mă mai vadă la față.

– Bărbații mă părăsesc pentru că aleg bărbații nepotriviți pentru mine.

Pentru că nu aștept să-i cunosc.

Pentru că devin ca o lipitoare care nu-i mai lasă să respire și să-și mai trăiască viață.

Mă părăsesc pentru că sunt agitată, nervoasă și supărată mereu pe ei.

Sunt supărată pe viață sau pe orice altceva.

Incapacitatea de a avea acces la adevăratele sale nevoi, de a le identifica și de a găsi un raspuns

– Bărbații mă părăsesc pentru că le cer să facă lucruri pentru mine, despre care spun că mă fac fericita, dar de fapt nu mă fac.

Pentru că nici eu nu știu ce anume mă face fericită, de fapt.

– Bărbații mă părăsesc pentru că-i consum ca pe o baterie.

Pentru că vreau să-mi dea tot, să-mi ofere totul mie.

Tot ce există în viața lor, ca și cum aș fi cel mai important om din lume.

Pentru că mereu pare că nu mă descurc singura.

Pentru că dezvolt cu ei o relație de dependență și de nevoie acută de afecțiune.

  Când îl acuz pe celălalt că-mi reproșează ceva în loc să asculte:

„Și tu atunci… „; îmi pregătesc răspunsul în loc de a-l asculta pe celălalt;

– Bărbații mă părăsesc pentru că mă port că și cum aș fi mai importantă decât ei.

Pentru că îi transform în jucăriile mele și îi folosesc pentru a mă simți eu bine.

– Bărbații mă părăsesc pentru că sunt inconstantă, incongruentă și nesimțită de cele mai multe ori.

Mă părăsesc pentru că le încalc drepturile umane.

Pentru că mă port ca și cum aș fi cea mai importantă ființă din lume pentru

ei și ei trebuie să trăiască doar pentru mine, pentru că altfel viața lor nu ar însemna nimic și nu ar valora nimic.

Mă părăsesc pentru că mă poziționez deasupra lor, pentru că nu îi respect și îi tratez că și cum ar fi prosti și nu ar înțelege nimic.

Ca și cum ar fi niște ființe lipsite de suflet, de nevoi, de dorințe, de limite, de independență.

   Reproșurile tale sunt cauza sentimentelor sau comportamentelor mele:”- din cauza ta…”

– Bărbații mă părăsesc pentru că fac o dramă din orice, pentru că sunt instabilă și vulgară, pentru că îi determin să ajungă în punctul în care orice minut departe de mine să fie unul liniștit și fericit.

Mă părăsesc pentru că mă bag cu bocancii în viață lor și le spun cum ar trebui ei să fie, pentru că îi consider greșiți și insuficient de buni pentru mine.

Pentru că le cer mereu dovezi de dragoste și de iubire și dacă nu fac un singur lucru, îi sancționez.

– Bărbații mă părăsesc pentru că se satură să-mi facă mie pe plac, să mă asculte despre cum mă plâng, să mă tolereze și totuși să fiu mereu nemulțumită de ceva.

Doresc „să am dreptate” și să domin în mod obișnuit

– Bărbații mă părăsesc pentru că vreau mereu să fiu întreținută, pentru că mereu am nevoie de la ei să facă ceva pentru mine și pentru că mereu îi subminez.

Pentru că nu țin cont de părerea lor și vreau să fac doar cum vreau eu să fac, pentru că nu-i ascult și se satura mereu să-mi răspundă la aceleași întrebării și la aceleași frici mizerabile pe care le am (că mă înșeală, că nu mă mai iubesc, că nu sunt suficient de bună pentru ei).

Dominarea ca obisnuiță de viață

– Mă părăsesc pentru că nu îi las niciodată să facă cum vor ei, iar dacă fac cum vor ei, îi pedepsesc și îi jignesc, îi lovesc, îi ignor, sunt egoistă, mă plâng mereu, plâng, mă vait, mă milogesc, nu dau dovadă de demnitate și îi acuz mereu că ei sunt de vină.

– Bărbații mă părăsesc pentru că îi resping, îi jignesc, îi judec, îi critic, îi amăgesc, îi șantajez și îi devalorizez.

Devieri în comunicare

-Bărbații mă părăsesc pentru că nu sunt proști, pentru că au idee despre ceea ce fac eu de fapt, cum sunt de fapt, iar când își dau seama, pleacă fară să regrete!

Dacă îți place articolul „De ce mă părăsesc bărbații” ne poți contacta la psiholog bucurești

Poate te interesează și următoarele articole:

Există psiholog bun în București?

Psihologul recomandă: Citiți instrucțiunile de utilizare la începutul unei relații

La psiholog:atacul de panică

Dependența de durere este alegerea ta, spune psihologul